Cui i-e frică de Bau-Bau?

Frica este o prezenţă obişnuită în viaţa copiilor, începând chiar din primele luni de viaţă, pentru simplul fapt că nu pot delimita imaginarul de real. Până ce ajung să-şi învingă temerile normale, ca acelea de abandon sau de străini, evită să le sădeşti în suflet unele în plus.

V-aţi aşezat toţi la masă,dar prichindelul nu vrea să mănânce nici în ruptul capului? Eşti pe fugă şi face orice să nu se aşeze în cărucior? Nu stă la oliţă nici să-l pici cu ceară? Imediat,în ajutorul părinţilor şi bunicilor prea obosiţi de explicaţii vin Bau-Bau,lupul cel rău,poliţistul sau doctorul cu injecţia. Ameninţările cu aceste personaje funcţionează de minune,însă odată cu ele teama pătrunde ceva mai mult în mintea celui mic.

Fricile induse îl afectează

Soluţiile de moment,facile,sunt rareori cele mai bune. Teoria se aplică şi în privinţa creşterii şi educării copiilor. Oricât de mult te-ar ajuta să rezolvi un conflict cu odorul tău şi să-l convingi să facă aşa cum vrei tu,vor produce pe termen lung efecte nedorite toate temerile induse,ca aceea de Bau-Bau. Fiinţele acestea care-l sperie au un aport crescut la dezvoltarea unui om care-şi va face griji din orice,exagerat de precaut,temător,dar şi prea puţin încrezător în forţele proprii şi rigid în privinţa respectării regulilor,de frică să nu greşească.

Aşa am fost crescuţi

Poate ai observat şi tu că,prin intermediul copilului,îţi retrăieşti propria copilărie. Ajungi să-ţi aminteşti o mulţime de detalii,de jucării care-ţi animau existenţa odată,de unele reacţii ale mamei pe care atunci nu le înţelegeai. Inconştient însă,revin şi „trucurile“ cu care părinţii încercau să te convingă să mănânci,să dormi,să nu te opui îmbăierii. Şi uite aşa,pe nesimţite,te trezeşti că-i spui puiului tău exact ce ai auzit cândva. Fie că vrei să-l deprinzi cu un obicei sănătos,fie că eşti presată de timp,apelezi la Bau-Bau şi alţii asemenea lui. Ba mai mult,de când generaţia lui fredonează „Nu mi-e frică de Bau-Bau!“ te străduieşti să inventezi personaje noi,mai fioroase,doar-doar te-o asculta. Din păcate,practica asta cu care am fost obişnuiţi toţi în copilărie nu este tocmai una sănătoasă,mai ales că oricum,copiii se confruntă cu multe frici. De ce să-i fie inoculate unele pe care,în mod natural,nu le-ar avea?

Copiii,oglinda părinţilor

Legătura nevăzută dintre tine şi copil,care n-a fost ruptă odată cu cordonul ombilical,face ca micuţul să fie sensibil la stările tale. Uneori,psihologii depistează la copiii aduşi la terapie o temere asemănătoare cu a mamei. Fără să vrei,îi induci copilului tot felul de frici,nu numai pe aceea de Bau-Bau:de injecţii şi de medic,de animale,oprindu-l să le mângâie,sau de bacterii,avertizându-l să nu pună mâna ici-colo. Iată de ce,pentru a creşte un copil sănătos,nu doar din punct de vedere fizic,e important să scapi chiar tu de propriul Bau-Bau!