Învaţă-l să scape de ticuri
La vârsta copilăriei, ticurile sunt la ordinea zilei. Unul îşi roade unghiile, altul stă cu degetul în nas, celălalt bate des din picior... Copiii nu cunosc altă modalitate de a-şi exprima neliniştile, aşa că, prin ticuri, îşi depăşesc teama şi se eliberează de tensiune.
Îmi amintesc că aveam şi eu un tic destul de enervant. La şcoală, obişnuiam să îmi învârt părul pe deget ore în şir, până când profesorii îmi atrăgeau atenţia. Acest tip de mişcări involuntare şi repetitive se instalează de la o vârstă fragedă, iar printre principalele cauze se numără stresul sau oboseala. În majoritatea situaţiilor, ele dispar spontan, ca şi cum nu ar fi existat vreodată. Totuşi, e bine să-l dezveţi pe cel mic gesturile care-i schimonosesc trupul sau chipul şi care-i dezvăluie nesiguranţa.
O problemă de ordin emoţional
În rândul copiilor, cele mai frecvente ticuri sunt mişcările bruşte şi scurte de la nivelul feţei, cum ar fi clipitul des sau strâmbarea gurii şi a nasului. Ele se intensifică atunci când micuţul este obosit sau când i se cere să îndeplinească o sarcină pe care o consideră neplăcută. Acestea se diminuează dacă juniorul este liniştit, are o anumită ocupaţie sau face ceva care îi distrage atenţia.
Învaţă-l să se controleze
Dacă vrei să îţi ajuţi copilul, petrece cât mai mult timp alături de el şi ţine-l ocupat cu activităţi educative, menite să îi suscite interesul şi să îl destindă. De asemenea, mai poţi să îl înveţi să îşi controleze impulsurile involuntare. De exemplu, dacă ticul lui este să clipească des, ajută-l să se concentreze şi să închidă ambii ochi, iar apoi să îi maseze uşor. Dacă ticul său este îndoirea degetelor, îl poate înlocui cu întinderea şi relaxarea braţelor. Nu te aştepta la rezultate imediate, căci controlul asupra gesturilor şi înlocuirea lor cu altele, mai fireşti, se va produce treptat.
Când sunt motiv de îngrijorare
Ticurile devin motiv de îngrijorare dacă, pe lângă gesturile necontrolate, copilul devine irascibil sau, dimpotrivă, retras. E posibil să se confrunte cu o problemă emoţională sau chiar cu o tulburare psihică. De regulă, ticurile motorii cronice sunt asociate cu deficitul de atenţie, tulburările anxioase sau comportamentul obsesiv-compulsiv. În acest caz, este indicat să ceri sfatul unui specialist, care îl va ajuta să depăşească situaţia.
Nu-l pedepsi!
Copilul nu este conştient de gesturile repetitive, aşa că nu trebuie pedepsit sau certat. Dacă te înfurii, nu faci decât să-i sporeşti neliniştea. Încurajează-l să exprime ceea ce simte, să vorbească despre ce îl deranjează sau îl supără. Dacă factorul de stres este eliminat, gesturile automate se vor atenua.
