Micul şarlatan. Cum îl dezveţi să ia lucruri care nu-i aparţin?
Părinţii ştiu cât este de importantă socializarea copiilor, însă de multe ori procesul poate fi mai anevoios decât îşi imaginează. Adesea, prichindelul poate fi extrem de posesiv cu lucrurile lui, ceea ce nu e neapărat rău, dar şi cu ale altuia - şi aici apare problema.
În cazul sugarilor şi al copiilor foarte mici,„împrumutatul“ jucăriilor,este de multe ori un gest social,un mod de a se juca împreună. Alteori,este un fel de a demonstra că poate ajunge la jucărie înaintea altor bebeluşi. O apucă rapid,se dă şi o mică luptă,poate,iar cel mai insistent câştigă. Dacă părinţii sunt relaxaţi,micuţul rareori se supără că cineva i-a luat ceva ce-i aparţine. la final,fiecare pleacă acasă cu jucăriile proprii,fără multe vociferări. Însă,pe măsură ce creşte,copilul poate ajunge la crize de tantrum (plâns,urlat,tăvălit pe jos-în parc,pentru impresie artistică-sau bătut din picior) pentru că îi refuzi privilegiul de a „fura“ jucăria altui copil. De multe ori nu înţelegi unde ai greşit,doar l-ai învăţat de când era mic,foarte mic,să împartă cu prietenii şi să nu ia nimic din ce nu-i aparţine. Până la o anumită vârstă părea că a înţeles cum stă treaba cu „al meu-al tău“. Acum,dintr-o dată,nu îl mai recunoşti. Şi aşa ajungem la întrebarea arzătoare:Ce e de făcut?
Distrage-i atenţia
Supraveghează copilul cu atenţie pentru a-l opri înainte de a lua obiecte care nu-i aparţin. Este mult mai simplu să previi,decât să tratezi. Dacă,totuşi,juniorul insistă pe un anumit lucru,încearcă să îi distragi atenţia cu alte jucării sau joculeţe. Este posibil ca în acest timp să fie atât de captivat de propunerile tale,încât să uite de ce plângea. Când beneficiază de toată atenţia ta,este mai puţin probabil să facă o pasiune pentru lucrurile altora.
Fă muncă de psiholog
Descoperă de ce râvneşte la jucăriile altora. Uneori,faptul că fură de la alţii poate fi tot un mod de socializare. Copilul ştie că dacă stârneşte o reacţie,chiar şi negativă,este un mod de a capta atenţia cuiva. Dacă acesta este motivul,învaţă-l că există soluţii mai diplomate de a comunica. Arată-i toată înţelegea ta. Dacă pur şi simplu îi plac jucăriile altora,oferă-i posibilitatea de a lua de acasă mai multe maşinuţe,trenuleţe,pentru a face schimb cu ceilalţi. Regula de bază:la final,fiecare pleacă acasă cu lucrurile lui.
Fii actor,nu spectator
Fii pregătită să intervii înainte ca cel mic să atenteze la păpuşile sau maşinuţele prietenilor săi. Dacă observi că se pregăteşte să pună mâna pe ele,poţi să îi spui ceva de genul:„Am observat că îţi place păpuşa ei,dar cred că ar fi bine să mai aştepţi puţin. fetiţa încă se joacă. Sunt convinsă că apoi va fi de acord să ţi-o dea şi ţie“.
Învaţă-l regulile de bun simţ
Stabileşte câteva reguli de care să ţină cont mereu. Cum ar fi faptul că nu poate lua nimic din ce nu îi aparţine fără să ceară permisiunea. „Întreab-o pe Maria dacă este de acord să îţi dea păpuşa. Sunt convinsă că te va lăsa să te joci cu ea. Dă-i,în schimb,şi tu jucăriile tale“. Dar şi că orice lucru luat trebuie restituit:„Maria se va bucura să vadă că îi dai jucăria înapoi. Şi ţie îţi place când alţii copii îţi dau lucrurile înapoi“.
Pregăteşte-l din timp
Când niciunul dintre sfaturile anterioare nu dau rezultat,lasă-l să se joace şi cu alte jucării (cât timp nu supără pe nimeni),stabilind o regulă de timp. De exemplu,copilul are voie să se joace cu maşinuţa altui băieţel timp de 5 minute. Apoi va trebui să o înapoieze. Avertizează-l din timp când se termină intervalul. Nu îl lua pe nepregătite şi fii gata să îi mai dai o şansă,dacă îţi cere un răgaz.
Idei Click pentru femei:
· Nu interveni în conflictele copiilor,decât dacă este strict necesar. Când încerci să îţi impui prea des punctul de vedere,copilul fie va fi dependent de tine,fie va învăţa să te ignore. Cu cât găseşte mai des soluţii la problemele proprii,cu atât mai mult va avea încredere în forţele lui.
· În loc să fii comentator,fii mediator. Vino cu soluţii scurte,de genul:„Ana,tu iei păpuşa. Maria,este rândul tău să te joci cu mingea“.
Sfatul specialistului
Anca Torcescu,profesor în învăţământul primar,Bârlad
Părinţii trebuie să ştie că abilitatea copiilor de a împărţi jucăriile necesită câţiva ani pentru a intra în reflex. Dacă refuză să împartă,nu o fac din egoism,ci pentru că aşa e normal la vârsta lor. Unul dintre motivele pentru care cei mici nu reuşesc să accepte ideea de a împărţi cu alţii,este faptul că ei nu văd lucrurile decât dintr-o perspectivă. În definitiv,abia au învăţat să meargă şi să vorbească. A accepta şi alte puncte de vedere şi a le înţelege este esenţa empatiei-abilitate care necesită mulţi ani de exerciţiu pentru a fi deprinsă. Copiii imită ceea ce văd,aşa că părinţii trebuie să le ofere cel mai bun exemplu. „Mmm,ce bun e sandvişul meu. Vrei şi tu o guriţă?“,este exemplu de replică care-l va ajuta pe cel mic să împartă,fără să fie tras de mânecă.
Nu de fiecare data copilul trebuie să spună „Da“. Dacă se hotărăşte să nu dea şi altora,învaţă-l să ofere întodeauna o explicaţie,arătând respect celui care a primit răspunsul negativ.
