Poveste din viaţă: „Un avort mi-a distrus viaţa"

1 74297 original jpg jpeg

Abia împlinisem 18 ani când am luat o decizie care avea să-mi schimbe pentru totdeauna cursul vieţii. De ruşine şi teamă, am renunţat la cel mai de preţ dar al vieţii: la propriul copil.

Când aveam 17 ani,am participat la o selecţie pentru o agenţie de modele,în Bacău,oraşul în care m-am născut. Eram brunetă,cu ochi verzi,aveam 1,77 m şi un corp de invidiat. Am câştigat cursuri gratuite de modeling şi o şedinţă foto. Când terminam orele la liceu,prezentam noile colecţii de haine sau de bijuterii la diferite evenimente din oraş.

Luam note din ce în ce mai mici

Nu am fost niciodată o elevă de 10,dar reuşeam să iau note decente. Lucrurile s-au schimbat după ce am devenit model: din cauza programului încărcat,învăţam din ce în ce mai puţin şi abia reuşeam să ţin pasul cu colegii. Eram pe punctul să rămân corigentă la matematică. Într-una din zile,profesorul de mate m-a oprit după ore. Mi-a zis că avea o soluţie ca să nu mai am probeme la materia pe care o preda. Iniţial,am crezut că vrea să mă mediteze. De fapt,el voia cu totul altceva.

Citeşte şi:Poveste de viaţă:„Am fugit de acasă la 14 ani“

Un preţ mult prea mare

Profesorul mi-a sugerat să întreţin relaţii sexuale cu el,ca să trec clasa. I-am spus că nu mai fusesem niciodată cu un bărbat,însă nu i-a păsat. M-a ameninţat cu repetenţia dacă nu-i răspund la favoruri. De teamă,am cedat şi am acceptat. După un timp,pentru că-mi era din ce în ce mai rău,mi-am făcut un test de sarcină. Chiar în ziua când am împlinit 18 ani,testul mi-a indicat două liniuţe:eram însărcinată.

Am simţit că se prăbuşeşte lumea

L-am căutat pe profesorul meu şi i-am zis că voi avea un copil şi că el este tatăl. Mi-a râs în faţă. Atunci mi-am văzut viitorul sumbru:singură cu un bebeluş. Mi-a fost ruşine să le spun părinţilor,aşa că mi-am făcut programare la un medic ginecolog. În ziua avortului,m-am simţit ca un animal dus la tăiere. După procedură,am avut dureri cumplite – dar mai cumplit era sentimentul de vină.

Coşmarul nu s-a oprit acolo

Am încercat să-mi scot din minte episodul şi să-mi continui viaţa,dar nu exista zi în care să nu mă gândesc la grozăvia de care fusesem capabilă. Am terminat liceul şi m-am înscris la o facultate cu frecvenţă redusă. Mi-am cunoscut alesul inimii şi ne-am căsătorit după 4 luni de relaţie. Îmi doream foarte mult să fiu mamă,dar lunile treceau iar eu nu reuşeam să rămân însărcinată. După mai multe investigaţii,medicul mi-a zis că nu mai puteam avea copii,din cauza unei infecţii netratate. Mi-am făcut curaj şi i-am spus adevărul soţului meu. El mi-a zis că nu mă mai poate privi ca înainte. Nici nu a vrut să audă de adopţie. Am divorţat la scurt timp.

Citeşte şi:Poveste de viaţă:„M-am îndrăgostit de fratele lui"

Viaţa a fost crudă cu mine

Ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns,fostul soţ a avut grijă să spună tuturor ce-am făcut. Prietenii au început să mă evite,iar relaţiile cu părinţii mei s-au răcit. Am încercat să-mi croiesc un alt drum în viaţă. Continui să fiu deprimată,să iau tranchilizante,merg şi la psiholog. Niciun tratament sau sfat nu-mi alungă însă remuşcările.

Miruna S.,Bacău