Tu eşti modelul lui!
De cum deschide ochii pe lume, copilul e atent la ceea ce fac şi la ce spun părinţii. O discuţie aprinsă, o bârfă, o înjurătură sau, mai grav, un gest violent devin pentru cel mic exemple bune de urmat.
Dimineţi la rând, am admirat o directoare care-i observa pe copiii ce treceau pragul creşei. Le ştia numele, discuta cu părinţii, le lua pulsul. Nu era atentă neapărat la starea lor de sănătate, cât la comportament. Spunea că acei copii care aveau o atmosferă destinsă acasă şi părinţi calmi erau, la rândul lor, mult mai echilibraţi din punct de vedere emoţional. Fapt susţinut şi de Oana Moşoiu, expert în educaţie: „Orice comportament al copilului are o sursă şi a fost învăţat într-un anumit mod şi într-un context în care copilul a fost prezent. Imitaţia este una dintre cele mai puternice forme de învăţare şi este prezentă din mica copilărie“.
Micuţul imită-tot
Încă din perioada sarcinii, stările tale se transmit copilului. Cercetătorii au observat că o simplă ceartă face fătul să tresalte în pântecele mamei. Chiar din primii ani de viaţă, micuţul observă cum reacţionează mami şi tati. Culege zilnic informaţii, urmând să le folosească la momentul potrivit. Dacă gesturile violente, tonul ridicat sunt ceva obişnuit în familie, copilul va proceda la fel în jocul cu tovarăşii de vârsta lui.
Ce ţie nu-ţi place, copilului nu-i face
De aceea, indiferent cât de mic este şi cât de neatent îţi pare, evită certurile de faţă cu el. Nu vorbi pe cineva de rău, nu lovi şi nu judeca alegând cuvinte urâte. Sfatul Oanei Moşoiu este următorul: „Să nu expui copilul acelor situaţii pe care nu le doreşti în comportamentul lui, ci să discuţi cu el experienţele negative prin care trece, pentru a trage învăţăminte despre relaţiile dintre oameni şi comportamentele frumoase“.
Modele reale şi virtuale
Crescând într-un mediu armonios, copilul se va simţi în siguranţă, va avea o bază solidă pe care se va clădi încrederea în el şi în ceilalţi. Va avea curajul de a încerca lucruri noi. Relaţia dintre membrii familiei, dintre părinţi mai ales, este la fel de importantă ca atmosfera din casă. „Sursa de inspiraţie a copiilor sunt părinţii, iar în absenţa acestora, persoanele care îi înlocuiesc”, explică expertul în educaţie. În această categorie intră şi modelele virtuale, ficţionale de la televizor sau din filme. Juniorul va copia comportamente, clişee verbale, mai ales în absenţa unor filtre sau reinterpretări realizate împreună cu părinţii.
Sfatul specialistului
Oana Moşoiu, formator în cadrul Programului naţional de educaţie pentru părinţi „Şcoala Familiei“
„Ceea ce vede copilul în casă sunt certurile, vocea ridicată, agresivitatea? Atunci, dincolo de emoţiile negative şi traumele emoţionale pe care un astfel de mediu le provoacă asupra lui, copilul îşi va forma reprezentări asupra relaţiilor pe baza acestor experienţe la care el este expus. Dacă este expus agresivităţii, va înţelege că aşa arată relaţia dintre părinţi, iubirea sau alte concepte care ţin de legăturile afective.“
