Minitarte cu cremă de portocale, un desert special
Atunci când nu ştii ce să găteşti, un desert pe bază de fructe este ideal. Minitartele cu cremă de portocale sunt extrem de gustoase şi foarte uşor de preparat.
Dificultate mediePreparare 1 h6 minitarte
Ai nevoie de
Pentru tarte
250 g făină
150 g unt rece
2 linguri cacao
80 g zahăr pudră
2-3 linguri apă rece
Pentru cremă
4 ouă
150 g zahăr
200 ml smântână dulce
2 linguri amidon
coaja rasă de la 3 portocale
sucul de la 3 portocale
Pentru decor
6 linguri rase de zahăr
felii de mandarine, scurse
Amesteci făina cu untul şi cu cacaua. Când încep să se omogenizeze, încorporezi zahărul pudră şi apa, până când obţii un aluat elastic. Îl frămânţi bine, îl înveleşti în folie alimentară şi îl dai la frigider 30-45 de minute.
Între timp, prepari crema. Baţi ouăle cu zahărul până se omogenizează, le aşezi într-un vas pe baie de aburi, apoi adaugi smântâna, amidonul, coaja rasă şi torni sucul de portocale. Baţi din ce în ce mai repede, ca să nu se formeze cocoloaşe, până când compoziţia aproape a dat în fiert. Iei repede crema de pe foc şi baţi continuu, până când se răceşte.
Întinzi aluatul cu sucitorul şi îl tai bucăţi de mărimea formelor. Ungi formele, le îmbraci cu aluat şi tai excesul. Înţepi, din loc în loc, cu furculiţa, le umpli cu crema de portocale şi le introduci în cuptorul preîncălzit.
Le scoţi, presari câte o lingură de zahăr în fiecare tartă şi le dai din nou la cuptor, cât să se caramelizeze zahărul. Le laşi la răcit şi le decorezi cu feliuţe de mandarine.
Bine de ştiut!
Specialiştii în nutriţie spun că proteinele de origine animală sunt de o calitate foarte bună, conţinând toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, de care organismul uman are nevoie pentru a se dezvolta. Carnea de vită este una dintre cele mai bune surse de proteine. Tocmai din acest motiv, se recomandă consumul de carne roşie în special persoanelor care se recuperează după un efort fizic foarte mare sau celor care au nevoie să îşi consolideze masa musculară.
Istoria portocalelor
În vechime, fermierii chinezi cultivau cu sârg portocale, mere şi smochine, pe lângă multe alte tipuri de pomi fructiferi. Portocalii şi merii erau foarte populari în rândul nobilimii, iar pomicultorii se întreceau pentru a creşte fructe cât mai mari, mai dulci şi cât mai rotunde, pentru a atinge perfecţiunea. În teritoriile Imperiului Roman, portocalele erau o marfă apreciată, şi era furnizată de neguţătorii persani. Portocalele dulci, în contrast cu rudele lor mai acre, nu au ajuns în Europa decât în secolul al XVI-lea, când negustorii portughezi au reuşit să descopere o rută comercială în zona Capului Bunei Speranţe, pentru a ajunge în India. Nu există date despre numele navigatorului a adus primul portocale din India pe Vechiul continent, deşi aceste variante mai dulci au devenit imediat populare în livezile din Europa de Sud - din Portugalia până-n Georgia.
