Cetăţi şi castele de basm
Construcţii de legendă, cu arhitectură deosebită, în peisaje de-o frumuseţe aparte, par desprinse din filele unui basm. Figurează în topul celor mai frumoase obiective turistice, sunt răspândite pe tot teritoriul ţării – merită să le vizitezi!
Castelul din Valea Zânelor, vis din turtă dulce
Desprins parcă din celebrele poveşti cu „Hänsel şi Gretel“ sau din „Albă ca Zăpada“, Castelul de Lut din Valea Zânelor, judeţul Sibiu, atrage un număr mare de turişti, datorită arhitecturii sale deosebite. Cu acoperişurile sale ţuguiate, pare un desen de copil, realizat din turtă dulce. De fapt, e construit din lut, nisip, fân, piatră şi lemn, castelul nu are finisaje moderne. Se deschide spre o privelişte suberbă, fiind aşezat la poalele Munţilor Făgăraş şi pe malul râului Porumbacu, unde vizitatorii se pot relaxa pe saltele din paie şi în hamacuri. Momentan, spaţiul din jurul castelului poate fi închiriat în weekenduri pentru evenimente, iar în timpul săptămânii poate fi vizitat de curioşi. Preţul biletului de intrare este de 5 lei. Începând de anul viitor însă, castelul se va transforma în hotel, iar accesul va fi restricţionat.
Castelul Corvinilor şi legenda corbului cu inel de aur
Cu turnuri avântate, donjoane, fortificaţii şi pod suspendat, Castelul Corvinilor din judeţul Hunedoara este unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică de la noi şi unul din cele mai frumoase construcţii de acest gen din lume. Construcţia lui a început în secolul al XV-lea. Simbolul său este un corb cu un inel de aur în cioc. Legenda spune că Iancu de Hunedoara, fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, a primit la naştere un inel special din aur, cu scopul de a fi recunoscut şi de a fi primit la curtea regală. În timpul unei călătorii, inelul a fost uitat pe marginea unui ştergar. Atras de strălucirea acestuia, un corb a furat inelul şi a zburat cu el în cioc. Iancu, copil fiind, a luat un arc şi a săgetat corbul, lovindu-l în inimă şi recuperând preţioasa bijuterie. Astfel, pasărea a devenit simbolul castelului ce pare desprins din poveştile de altădată, cu cavaleri îndrăzneţi şi domniţe suave.
Cetatea Râşnov, în topul celor mai vizitate
Desemnată una dintre cele mai frumoase 10 castele din lume de către publicaţia Traveler, Cetatea Râşnov se bucură de popularitate atât în rândul turiştilor străini, cât şi printre români. Aflată în judeţul Braşov, castelul a fost construit între anii 1211 – 1225, cu scopul de a apăra satele din Transilvania de invaziile externe. Aici au fost găzduite trupele lui Mihai Viteazu în anul 1600, după pierderea luptei de la Miraslău. În curtea cetăţii există o fântână de care se spune că a fost săpată de doi prizioneri turci, timp de 17 ani. Odată ajunşi la cetate, turiştii pot vizita muzeul de artă feudală, în care sunt expuse arme, mobilier de epocă sau măşti de tortură.
Cetatea Sighişoara, o feerie multicoloră
Cetatea te fascinează de departe, cu fleşele avântate ale bisericilor, cu masivele bastioane de apărare, cu mulţimea de acoperişuri care se încalecă pitoresc până spre vârf. Ţiglele multicolor smălţuite strălucesc puternic în soare, tabloul este aproape ireal. Senzaţia de basm, de altă lume persistă şi atunci când pătrunzi în inima oraşului vechi. Este printre puţinele oraşe-cetate locuite din Europa, de aceea a fost declarată monument UNESCO. La noi, este sigura cetate conservată ca atare şi locuită. Planul localităţii este specific aşezărilor germane din Evul Mediu târziu. Astăzi, străduţele mişună de vizitatori din toată lumea. Turnul cu ceas este simbolul oraşului şi adăposteşte muzeul de istorie. Orologiul are două cadrane, cu figurine din lemn pictat, care altădată defilau, marcând trecerea orelor.
Una dintre cele mai bine păstrate fortificaţii din Europa, Cetatea Prejmer a fost construită în anul 1211 de către Cavalerii Teutoni. Aceasta cuprinde 274 de cămăruţe unde se adăposteau locuitorii din împrejurimi când aveau loc invazii. Mai mult, aici exista o cameră a împăcării, pentru cuplurile care se certau. Soţii erau obligaţi să locuiască acolo cu un sigur tacâm şi o singură farfurie, iar această experienţă avea întotdeauna un final fericit, pentru că partenerii se împăcau inevitabil.
