Lupta cu kilogramele în plus poate dura o viaţă şi nu va fi nicicând câştigată dacă nu depunem un efort de lungă durată şi nu ne schimbăm nu doar alimentaţia, ci şi stilul de viaţă. Iar pentru acest lucru trebuie schimbată, în primul rând, motivaţia. Obezitatea nu este doar o problemă estetică, ci o boală ce poate fi fatală. Conform statisticilor, adulţii până în 60 de ani, cu un Indice de Masă Corporală (IMC) de peste 25, prezintă un risc între 21% şi 85% mai mare de a suferi un infarct decât cei cu o greutate normală.

Cum se calculează IMC-ul

Pentru a orienta în privinţa problemelor cu greutatea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a găsit o formulă de calcul a obezităţii, pe baza indicelui de masă corporală, care se poate aplica oricărui adult: Greutate (kg) /înălţime² (m). Astfel, gradele de ponderabilitate sunt:

•            normoponderali, IMC între 18 şi 24

•            supraponderali, IMC între 25 şi 29

•            obezitate gradul 1, IMC între 30 şi 34

•            obezitate gradul 2, IMC între 35 şi 39

•            obezitate morbidă, IMC peste 40

Cu cât IMC este mai mare, cu atât creşte şi numărul de boli asociate. Un alt criteriu de măsurare a obezităţii este dispoziţia ţesutului adipos excedentar. Obezitatea abdominală sau androidă este cea mai periculoasă, fiind asociată cu hipertensiunea arterială şi diabetul, având un risc mai mare de mortalitate. Persoanele care suferă de o astfel de obezitate au circumferinţa abdominală de peste 102 cm (la bărbaţi) şi de peste 88 cm (la femei).

Prevenţia, primul pas

Din punctul de vedere al medicilor, este mult mai uşor să nu te îngraşi decât să slăbeşti. Nu numai că tratamentul obezităţii este foarte dificil, dar este şi costisitor. Doar în SUA, instituţiile de sănătate cheltuiesc, anual, 100 de miliarde de dolari pe boli cauzate de obezitate. Un numar tot mai mare de medicamente şi de produse naturiste, care promit scăderi ponderale, au apărut pe piaţă. Majoritatea nu îşi fac efectul dorit. Există, însă, şi medicamente, cum ar fi fentermina sau orlistatul, care reduc pofta de mâncare şi scad absorbţia lipidelor la nivel intestinal. Chiar şi cu acestea, scăderea în greutate nu este posibilă fără o dietă adecvată, ajutată de efort fizic.

Dieta care funcţionează

Ideal ar fi ca persoanele supraponderale sau obeze să urmeze diete special stabilite pentru ele de către medicul nutriţionist. Este cel mai eficient regim alimentar, care nu afectează sănătatea supunând organismul la restrecţii sau abuzuri alimentare. În general, trebuie redus numărul de calorii consumate zilnic – ajută dacă mâncarea este servită în farfurii mai mici –, trebuie evitate prăjelile, dulciurile şi grăsimile, trebuie redusă cantitatea de carne în favoarea peştelui, legumelor şi fructelor şi trebuie evitat sedentarismul.

Cum la persoanele supraponderale şi obeze  inima şi articulaţiile lucrează, deja, cu suprasarcină, nu este recomandat sportul. Sunt de preferat mersul pe jos, înotul, chiar şi curăţenia în casă. Dietele care promit slăbirea rapidă sunt foarte periculoase în cazul persoanelor obeze, deoarece crează efectul yo-yo – o scădere ponderală urmată, la întreruperea dietei, de o creştere în greutate mai mare decât cea iniţială, de tipul „slăbesc 5 kg, apoi mă îngraş 8“.

Intervenţiile chirurgicale, de modificare a anatomiei tractului digestiv, sunt recomandate doar pacienţilor cu IMC peste 40. Bolnavii de obezitate morbidă, în special cei care sunt obezi de mai bine de cinci ani au şanse foarte scăzute de a pierde în greutate şi de a menţine greutatea obţinută. În cazul lor, acele kilograme revin, de obicei, chiar şi atunci când alimentaţia este corectă. De aceea, cea mai viabilă opţiune pentru ei este procedura chirurgicală.