Sindromul salvatorului: de unde vine nevoia obsesivă de a-i ajuta pe ceilalţi?

Sindromul salvatorului se caracterizează prin dorinţa de a-i ajuta pe cei dragi cu orice preţ, cu scopul de a obţine iubirea şi recunoştinţa lor. Oamenii care suferă de acest sindrom devin excesiv de preocupaţi de problemele celor apropiaţi, se simt responsabili pentru alţii şi se învinovăţesc pentru greşelile sau eşecurile celor din jur.

Este incontestabil că generozitatea şi empatia sunt calităţi excelente pentru a crea legături cu cei din jurul nostru. Dar pentru unii oameni, a fi mereu acolo pentru o persoană iubită este o nevoie absolut necesară. Această tulburare se numeşte Sindromul Salvatorului. Psihologul francez Julie Scouppe, explică diferitele faţete ale acestei tulburări.

Mai citeşte şi: Ce înseamnă ,,a reuşi în viaţă"?

Cum să identifici o persoană cu sindromul salvatorului?

Nu este uşor să identificăm această tulburare mentală. ,,Deseori, observăm că indivizii anticipează nevoile şi dorinţele celorlalţi. Ei încearcă să primească mulţumiri şi chiar recunoştinţa noastră pentru tot ce ne-au adus”, explică Julie Scouppe. Dar, deoarece acest ajutor este spontan şi nu este solicitat de cei dragi, persoana primeşte rar recunoştinţa pe care o aşteaptă în schimb.

Exista câteva simptome care ne pot ajuta să recunoaştem un ,,salvator”:

- Implicarea constantă în vieţile şi alegerile altora

- Dorinţa de a oferi sfaturi şi ajutor, chiar dacă ele nu sunt cerute

- Îngrijorarea pentru soarta celor dragi

- Un simţ exagerat al responsabilităţii pentru binele altora ( de exemlu când auzi: ,,Este vina mea că fiul/fiica au facut alegeri greşite” sau că ,,Ei nu s-ar fi descurca niciodată fără ajutorul meu”

- Încrederea oarbă de a şti ce este mai bine pentru alţii ( de exemplu: ,, Fiica mea a vrut să meargă la Conservator, dar eu ştiam că asta nu-i va aduce bani şi am convins-o să dea la medicină. Într-o zi îmi va fi recunoscătoare”)

- Crede că este de neegalat, de neînlocuit (de exemplu : “Dacă nu m-aş gândi eu la toate, nu s-ar rezolva nimic”)

Sindromul salvatorului îi ajută cu adevărat pe ceilalţi?

În mod inconştient, persoanele afectate de sindromul salvatorului tind să se îndrepte către cei aflaţi în suferinţă, care au nevoie de ajutor sau de un soi de protecţie maternă. Cel puţin aşa cred ei. Ceea ce nu văd "salvatorii" în general, este că nu poţi obliga pe cineva să îţi accepte ajutorul. Este ca şi cum ai ajuta o bătrânică să traverseze strada, iar apoi aceasta să-ţi răspundă că de fapt dorea să meargă în altă direcţie.

Mai citeşte şi: Dieta cu serotonină: sfaturi de alimentaţie pentru o stare de bine

Sindromul salvatorului: cum scapi de el?

Când ai sindromulul salvatorului, cauţi aprobarea şi dragostea celuilalt fără să ţii cont de adevăratele tale nevoi. A scăpa de acest sindrom este complicat, mai ales dacă este prezent de mulţi ani. Julie Scouppe dezvăluie câteva recomandări:

Conştientizează: cu cât repeţi acelaşi model, cu atât vei fi mai frustrat că nimeni nu îţi mulţumeşte pentru ajutor. Încearcă să găseşti motivul pentru care te pui în această poziţie- de a ajuta.

Creşte-ţi stima de sine: trebuie să te detaşezi de acest rol al salvatorului. Trebuie să te uiţi în interior, să lucrezi cu sinele, ca să vezi toate calităţile şi defectele personalităţii tale.

Cere ajutor unui specialist: începutul unei schimbări atât de mari nu este uşor. Cu sprijinul unui psiholog sau terapeut, vei putea explora mai multe opţiuni disponibile.

Mai citeşte şi: Modul în care muzica ne influenţează sănătatea. Ce efecte are asupra mâncatului şi somnului

Sursa foto: Shutterstock