Trucuri pentru a prepara slănina porcului. Ce bucăţi alegi pentru jumări crocante, untură şi şuncă
Slănina de porc este la fel importantă precum carnea animalului. Fie că e folosită pentru a prepara şuncă, jumări, kaizer sau untură, fie că intră în componenţa cârnaţilor sau a sarmalelor, este unul dintre cele mai consumate alimente în această perioadă.
Chiar dacă tot mai mulţi oameni nu mai cresc şi nu mai sacrifică porcul în propria gospodărie şi îşi fac cumpărăturile din supermarket sau de la piaţă, slănina e la mare căutare în perioada Sărbătorilor.
În funcţie de zona corpului animalului, ea poate fi de mai multe feluri şi are mai multe utilizări. Putem folosi slănina în diverse amestecuri de carne tocată, pentru ca acestea să nu rămână fade şi uscate.
Poate fi sărată, afumată sau pusă la saramură, iar şunca astfel obţinută e un antreu delicios făcut în casă. Poate fi topită şi trasformată în jumări rumene şi crocante şi untură pentru mâncăruri şi prăjituri.
- Slănina este de mai mai multe categorii în funcţie de locul din care e luată. Cea mai fragedă, împănată şi cu straturi de carne, este cea de pe burta porcului. Din aceasta se prepară, de obicei, kaizerul. Bucăţile de slănină se sărează din belşug, se lasă 1-2 zile cu sare, la rece, apoi la zvântat şi apoi se afumă.
- Slănina de pe spatele porcului este mai tare şi are avantajul că poate fi păstrată mai multă vreme. Ea poate fi conservată prin sărare (cu adăugarea unor condimemte diverse: boia, cimbru etc) şi prin afumare şi poate fi păstrată chiar şi până la 6 luni de zile.
- Slănina de la gât sau guşa de porc se afumă sau se fierbe şi se condimentează cu usturoi şi boia.
- Slănina tare este cea mai potrivită pentru a intra în componenţa tocăturilor (cârnaţi, sarmale, caltaboş). Înainte de aceasta trebuie fasonată şi curăţată bine de şorici.
- Osânza, adică cea mai moale grăsime, depusă pe abdomenul animalului, nu se foloseşte în mâncăruri, ci doar pentru topit. Aceasta este cea mai bună pentru untură. Cea mai fină şi mai curată untură, în special pentru prăjituri, se obţine din acest tip de grăsime. Jumările din osânză nu au o textură bună pentru consum, dar se pot da prin maşina de tocat şi pot intra în componenţa sărăţelelor sau a altor aluaturi sărate.
- Pentru cele mai fragede şi gustoase jumări se poate folosi atât slănină tare, cât şi moale, împănată cu puţină carne. Se taie cuburi şi se ţine pe foc mic, amestecându-se din când în când. Când bucăţile s-au rumenit şi s-au ridicat la suprafaţă, se adună cu o paletă cu găuri. Se pun pe şervete de hârtie, pentru a absorbi surplusul de grăsime, şi se presară sare gunjoasă cât sunt calde. Se lasă untura să ajungă la temperatutra camerei, se strecoară o dată, apoi se pune în borcane. Aveţi grijă să nu scape nicio jumară în untură, întrucât untura va râncezi. Înainte de a pune capacul, aşezaţi o peliculă de hârtie de copt.
- De asemenea, nu se adaugă untură peste untură topită mai demult, deoarece va râncezi.
FOTO Shutterstock
