Duhovnicii cu har ai României

Chiar dacă au trecut la cele veşnice, preoţii văzători cu duhul de la noi din ţară continuă să ne arate calea cea bună şi dreaptă, să ne apropie de Cel de Sus şi să ne ofere sfaturi de suflet, care ne ajută să înţelegem mai bine învăţătura creştină. Menţionează-i în rugăciunile tale şi cererile nu-ţi vor rămâne fără răspuns.
Bartolomeu Anania a suferit pentru păstrarea credinţei

Fostul Mitropolit al Clujului,Albei,Crişanei şi al Maramureşului,Bartolomeu Anania s-a remarcat atât prin misiunea sa duhovnicească,cât şi prin cea scriitoricească,prin intermediul căreia şi astăzi îi îndrumă pe credincioşii de pretutindeni. Din cauza convingerilor sale,Înalt Preasfinţia Sa a făcut ani grei de închisoare,pe vremea când cei fără de Dumnezeu doreau să anihileze tot ceea ce era spiritual şi românesc. Cu toate acestea,Mitropolitul Bartolomeu nu a renunţat să ajungă cât mai aproape de Dumnezeu. De aici şi dorinţa lui,simplu formulată,de a fi „înăuntru,în Casa Tatălui,fie şi lipit de zid“.
Arsenie Papacioc alină sufletele rănite

Cunoscut drept „Pustnicul de la malul mării“, părintele Arsenie,pe numele de botez Anghel,s-a născut în 1914,la 15 august,de praznicul Adormirii Maicii Domnului. Vreme de 35 de ani,a slujit la Mănăstirea „Sfânta Maria“ din Techirghiol,unde a devenit unul dintre duhovnicii şi teologii cei mai preţuiţi din ultimele decenii. A fost pentru credincioşi mai mult un vindecător de suflete împovărate de păcate,decât un judecător al păcătoşilor. Rugăciunile şi sfaturile de suflet ale duhovnicului le-au uşurat suferinţele şi le-au călăuzit paşii către Dumnezeu. Ultimele cuvinte-testament ale părintelui spuse către cei care vegheau la patul său de suferinţă au fost „să iubim bine,să iubim frumos,să iubim rana şi pe cel care a făcut rana“.
Un model de iubire:Părintele Iustin Pârvu

Părintele Iustin şi-a început viaţa monahală în 1936,la Schitul Durău,şi a slujit ca monah la Mănăstirile Secu şi Bistriţa. În 1992,a început construcţia Mănăstirii „Petru Vodă“,un lăcaş unicat în România dedicat martirilor din temniţele comuniste. Se spune că în anul cumplit al foametei – 1946 – părintele,care era diacon pe vremea aceea,împreună cu preotul Pantelimon de la Schitul de la Viaduct au pornit cu Icoana Sfintei Ana într-un pelerinaj peste pământurile arse de seceta prelungită. Slujbele lor întâmpinau disperarea şi jalea şi lăsau în urma lor ploaia şi bucuria.
Cu credinţă în suflet,sute de oameni l-au urmat pe Părintele Iustin în pelerinajele sale,pentru a obţine liniştea sufletească,fără de care sănătatea trupească nu este posibilă,aşa cum spunea duhovnicul. Părintele Iustin Pârvu a trecut la Domnul anul acesta,pe 16 iunie,după o suferinţă îndelungată de cancer la stomac.
Arsenie Boca,făcătorul de minuni

Arsenie Boca,cel mai mare duhovnic român al secolului XX,este un preot care a rămas în istorie pentru învăţăturile sale,dar şi pentru ajutorul pe care l-a oferit tuturor credincioşilor. Părintele i-a îndrumat pe credincioşi prin scrierile sale:„Cărarea împărăţiei“,„Lupta duhovnicească“,„Trepte spre vieţuire în monahism“,„Cuvinte vii“.
La Mănăstirea Prislop,din Hunedoara,locul în care este înmormântat duhovnicul,vin oameni din toate colţurile ţării pentru a se ruga,dar şi pentru a se vindeca de bolile trupeşti şi sufleteşti. La aproximativ 500 de metri de mănăstire se află izvorul care poartă numele părintelui. Se spune că Arsenie Boca a lovit cu toiagul în pământ şi aşa a izvorât apă aici,cu proprietăţi tămăduitoare.
Rugăciune către Preacuviosul Arsenie Boca
Sfinte Preacuvioase Părinte Arsenie,îndreptător al sufletelor noastre şi tămăduitorul bolilor sufleteşti şi trupeşti,că cel ce ai împodobit cu adânc de cunoaştere a făpturii omeneşti,te rugăm în vreme de durere şi mâhnire,caută cu milă spre noi păcătoşii fiii tăi şi mijloceşte către Preabunul nostru Mântuitor,iertare de păcate şi vindecare de toată neputinţa. Părinte Sfinte care ai mare îndrăzneală în faţa Tronului Ceresc,te chemăm cumare lacrimi,dar cu nădejde că cele spre vindecare sufletească şi trupească,spre mântuire şi sfinţire,le vom dobândi prin tine,cel ce ne-ai încredinţat prin aceste cuvinte:„Eu mă duc,dar de acolo de unde voi fi,am să vă ajut mai mult ca şi până acum“.
După cum în viaţă pe cei aflaţi în mari necazuri şi suferinţe cumplite îi tămăduiai îndată,aşa şi acum pe noi cei păcătoşi,însă chemaţi cu dragoste la mormântul tău încununat cu har ceresc şi flori,ne primeşte şi ne mângâie,sfânt şi bun Părinte. Ne scoate din negura păcatelor şi a patimilor. Dăruieşte-ne binecuvântarea ca să purtăm crucea vieţii spre înviere şi luminare desăvârşită.
Doctor şi tămăduitor de orice suferinţă,te rugăm,vindecă-ne pe noi,fiii tăi,şi pe cei ce îi aducem în lacrimi şi rugăciuni la crucea sfântă a mormântului tău,izvorâtor de pace,har şi binecuvântarea ta de bun şi sfânt Părinte. Îţi mulţumim şi te rugăm să ne fii mereu aproape cu rugăciunea şi ajutorul ce ni-l aduci din Cerul Sfânt spre slavă marelui şi minunatului nostru Dumnezeu şi spre a sufletelor noastre mântuire. Amin!