Părintele Sofian Boghiu, vindecător de suflete
Preoţii cu har, care la întâlnirea cu credincioşii au puterea de a tămădui suflete, rămân în memoria noastră chiar şi după ce au trecut în nefiinţă. Unul dintre aceştia este şi Părintele Sofian Boghiu, numit şi apostolul Bucureştilor, cel ce a fost stareţ la Mănăstirile Antim şi Plumbuita.
Sofian Boghiu,important duhovnic ortodox şi pictor bisericesc român,pe numele său de botez Serghei Boghiu,s-a născut în 1912,în Coconeştii Vechi,din ţinutul Hotinului. Până la pierderea Basarabiei,a fost legat de locurile natale,în 1926 intrând ca frate la Schitul Rughi,apoi urmând şcoala de cântăreţi de la Mănăstirea Dobruşa. În 1940 a absolvit Seminarul Monahal de la Cernica,an în care Basarabia cădea sub ocupaţia bolşevică. Între 1940 şi 1946,tânărul monah a urmat cursurile Facultăţii de Teologie şi Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti,formându-se ca teolog şi pictor de biserici.
Blândeţe şi credinţă în Dumnezeu
Părintele a făcut parte din mişcarea „Rugul Aprins“ şi a fost arestat în anul 1958,sub acuzaţia „de uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică duşmănoasă“. Condamnat la 16 ani de muncă silnică,el a executat şase,fiind eliberat în 1964 în urma decretului general de graţiere. Spunea despre anii petrecuţi în închisoare:„Dacă pot zice aşa,mi-a plăcut în închisoare (...) Era bine acolo. Mult mai bine decât aici,în aşa-zisa noastră libertate. Te puteai concentra (...) Nimic nu te distrăgea de la Dumnezeu. Pe când afară... câte probleme!“.Şi asemenea multor alţi oameni de excepţie închişi pentru crezurile lor,Părintele Sofian nu a abdicat de la crezurile sale,ba chiar anii de închisoare l-au întărit,dându-i o mai mare putere şi credinţă în Dumnezeu,dar mai cu seamă o blândeţe cu care a alinat multe suflete. A murit în septembrie 2002,la Mănăstirea Antim.
Arhimandritul Ioanichie Bălan,în 1997,despre părintele Sofian:„O personalitate duhovnicească remarcabilă,unanim recunoscută,care face cinste monahismului românesc şi Bisericii lui Hristos,în sânul căreia slujeşte. Prea Cuvioşia Sa este cunoscut şi apreciat în chip deosebit prin trei calităţi sau daruri cu care l-a înzestrat Dumnezeu:pictor bisericesc consacrat,duhovnic şi povăţuitor de suflete iscusit,cântăreţ de vocaţie. Sfinţia Sa a fost ales din naştere pentru Biserică,pentru a mărturisi adevărul evanghelic prin cuvânt şi culoare,prin fii duhovniceşti şi icoane. Să împodobeşti biserici cu icoane frumos gândite şi realizate şi să faci din sufletele credincioşilor biserici vii,icoane duhovniceşti ale faptelor bune,ale dragostei şi smereniei,în care să se imprime chipul blând şi smerit al lui Hristos. Să restaurezi icoane vechi preţioase şi să restaurezi suflete omeneşti pentru care S-a jertfit Domnul pe Cruce. Iată vocaţia şi rostul Arhimandritului Sofian pe pământ… Am mai putea adăuga la portretul său sufletesc blândeţea rară care îl caracterizează,modestia,calmul,îndelunga răbdare şi cultura teologică acumulată.“
