Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Creştinii ortodocşi şi catolici îi prăznuiesc la 29 iunie pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, întemeietorii Bisericii creştine.

Exemple de pocăinţă

Cu toate că au făcut lucruri mari pentru Biserică şi chiar şi-au dat viaţa pentru apărarea credinţei,Petru a avut momente de ezitare şi chiar s-a lepădat de Hristos,iar Pavel,până la convertire,i-a prigonit pe creştini.

De aceea,ei sunt un exemplu pentru cei care vin la credinţă după ce au făcut mari greşeli. După modelul acestor sfinţi putem fi încredinţaţi că,oricare ne-arfi vina,ne putem îndrepta. Chiar dacă se întâlnesc în acest punct comun,vieţile Sfinţilor Petru şi Pavel par,la prima vedere,foarte diferite una de cealaltă.

Totuşi,credinţa şi întâmplările prin care au trecut i-au adus atât de aproape încât sunt sărbătoriţi şi zugrăviţi împreună în icoane.

Din simplu pescar,apostol

Sfântul Apostol Petru se numea Simon şi era un pescar sărac. Muncea din greu pentru a-şi întreţine familia. Cu toate acestea,nu a ezitat să-L urmeze pe Mântuitor,atunci când a fost chemat.

Acesta i-a dat numele de Petru (adică „Piatră”),pentru că a văzut în credinţa lui piatra de temelie a Bisericii. Şi chiar aşa a fost,la Cincizecime,când apostolii au primit Duhul Sfânt,predica lui Petru a convertit 3.000 de oameni.

Un fariseu învăţat

Saul era fariseu,provenea dintr-o familie bogată şi era foarte învăţat. Vedea creştinismul ca pe o ameninţare şi i-a ajutat pe asasinii diaconului Ştefan,păzindu-le hainele celor care au aruncat cu pietre în el. Apoi a început să meargă prin Imperiu pentru a-i prinde pe creştini şi pentru a-i pedepsi.

Într-unadintre aceste călătorii,în drum spre Damasc,Hristos i S-a arătat,într-o vedenie,spunându-i:„Saule,Saule,pentru ce Mă prigoneşti?”. După această întâmplare,a rămas orb timp de 3 zile,după care,aşa cum I-aspus Mântuitorul,a căutat un ucenic al Domnului care l-a botezat şi atunci ochii i s-au luminat din nou,iar numele i-afost schimbat din Saul în Pavel.

Bucuraţi-vă pururea!

Cu toate că au trecut prin multe necazuri şi nu de puţine ori li s-a întâmplat să fie goniţi dintr-unloc într-altul,părând că ar fi propovăduitorii unei cauze pierdute,Sfinţii Petru şi Pavel nu au deznădăjduit.

Ei chiar s-au„bucurat pururea”,aşa cum îi sfătuia Pavel pe tesalonicieni. „Daţi mulţumire pentru toate,căci aceasta este voia lui Dumnezeu,întru Hristos Iisus pentru voi”,le mai scria el,ştiind că,atunci când trăim aproape de El,Domnul alungă întristarea din sufletele noastre şi avem încredere că El pune în viaţa noastră ceea ce avem nevoie pentru a ne mântui.

Un imn dedicat dragostei

Sfântul Pavel a scris în Epistola către Corinteni cel mai frumos imn dedicat dragostei,explicând ce înseamnă ea cu adevărat. Dragostea este scopul vieţii oricărui creştin,iar Pavel o descrie în cuvinte simple care ajung la sufletul oricui:„Dragostea îndelung rabdă,este binevoitoare,nu pizmuieşte,nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă,nu caută ale sale,nu se aprinde de mânie,nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate,ci se bucură de adevăr. Toate le suferă,toate le crede,toate le nădăjduieşte,toate le rabdă”.