Psiholog Daniela Banu: „Doi oameni nu pot trăi rodnic, dacă unul doreşte să stăpânească şi-l forţează pe celălalt să se supună‟

Se zice că te poţi simţi ca acasă oriunde eşti iubită. În luna februarie, în toată lumea, iubirea este în centrul atenţiei, aşa că priveşte în jurul tău şi lasă-te purtată pe aripile dragostei.

Nu există o vârstă limită pentru îndrăgostire şi reîndrăgostire, pentru cei în relaţii de-o viaţă, iar dacă eşti în căutarea iubirii adevărate, această perioadă a anului este numai bună să simţi „fluturi în stomac‟.

Daniela Banu, psiholog/psihoterapeut adlerian: „Doi oameni nu pot trăi rodnic, dacă unul doreşte să stăpânească şi îl forţează pe celălalt să se supună‟

1. Ce este dragostea?

Dragostea este una dintre cele trei sarcini ale vieţii, în viziunea lui Alfred Adler, fondatorul Psihologiei Individuale, celelalte fiind munca şi interesul social.

Imaginea 1/1: 3 dana banu ok jpg jpeg

Este considerată cea mai importantă sarcină din viaţa unui om, deoarece fericirea oamenilor depinde în cea mai mare parte de soluţia la problema dragostei.

Aceasta se conturează pentru un om, încă de la naştere, din relaţia cu mama. Este prima experienţă de cooperare din viaţa unui om. Pe parcursul dezvoltării, copilul adună inconştient impresii despre ce înseamnă să fii bărbat sau femeie, îşi formează idei despre relaţia dintre sexe, bazându-se pe relaţia dintre mamă şi tată şi pe ceea ce vede la celelalte cupluri din jurul lui, până la vârsta de cinci-şase ani. Dacă are parte de un ataşament sigur din partea mamei (i-au fost acoperite nevoile de bază şi de iubire constant) şi este încurajat să facă faţă provocărilor adolescenţei, poate fi pregătit pentru o relaţie de lungă durată. Altfel, îşi poate dori să aibă o relaţie de lungă durată, dar nu ştie cum să coopereze. Nu are suficientă stimă de sine şi poate atrage parteneri abuzivi sau convingerile din copilărie îl fac să creadă că nu merită să fie iubit.

2. Se zice că este bine să te îndrăgosteşti măcar o dată în viaţă. De câte ori ne putem îndrăgosti şi până la ce vârstă?

Oamenii care nu au curajul să îşi asume o relaţie serioasă de cuplu caută doar senzaţia de îndrăgostire şi se tot îndrăgostesc... Nu este o limită de vârstă, atâta timp cât suntem sănătoşi psihic şi fizic.

3. Există dragoste la prima vedere şi dacă da, cum se manifestă?

Dragostea la prima vedere – adică îndrăgostirea – este ca împodobirea bradului de Crăciun; avem pe cineva în vedere de care ne simţim atraşi sexual şi începem să îi atribuim toate calităţile pe care ni le dorim de la partenerul ideal.

4. Cât durează îndrăgostirea şi cu ce este înlocuită senzaţia de „fluturi în stomac‟?

După ce începem să îl cunoaştem şi vedem că nu are toate calităţile pe care ni le-am dorit, începem şi despodobim bradul de Crăciun, iar dacă ce rămâne este de calitate, continuăm relaţia.

5. Cum îţi poţi da seama că ai parte de o iubire adevărată?

Privind iubirea ca pe o responsabilitate a ambilor parteneri, iubirea adevărată înseamnă egalitate între parteneri, susţinere reciprocă, fiecare ar trebui să se străduiască să uşureze şi să îmbogăţească viaţa celuilalt. În acest mod, fiecare este în siguranţă, fiecare simte că este valoros, că este folositor şi că nu poate fi înlocuit, că partenerul are nevoie de celălalt, că este o prietenie adevărată şi că există respect de ambele părţi. Când oamenii se consideră egali – fiecare este bun la ceva, nu se fac comparaţii – nu se consideră unul mai bun decât celălalt, găsesc întotdeauna o cale de a-şi soluţiona dificultăţile. Doi oameni nu pot trăi rodnic, dacă unul doreşte să stăpânească şi îl forţează pe celălalt să se supună.

6. Nevoia de iubire apare încă de la naştere. În relaţie, aşteptăm ca partenerii de cuplu să ne iubească şi avem aşteptări, care neîndeplinite generează dezamăgire, însingurare, frustrare. Cum poate fi evitată asemenea traiectorie?

De obicei, avem aşteptări prea mari şi punem presiune pentru a obţine dovezi de iubire (fără ca noi să le oferim sau oferim prea mult şi ne victimizăm, aşteptând ca şi celălalt să sacrifice cum facem noi), pentru că nu am fost învăţaţi să fim autosuficienti: să ne iubim, să ne respectăm pe noi înşine şi să ne acceptăm singuri. Dimpotrivă, aşteptăm de la celălalt să ne ofere tot ceea ce nu ne putem oferi noi înşine.

Mai mult, oferim celuilalt ce avem noi nevoie şi ne aşteptăm ca celălalt să ne citească mintea şi să-şi dea seama de ce avem nevoie. Trebuie să vorbim deschis, fiecare despre ce-şi doreşte să se întâmple în relaţie, fiecare despre nevoile sale. Aşa exersăm cooperarea, fiecare face ceva pentru un scop comun, acela de a fi amândoi fericiţi.

7. Cum comunicăm în relaţie? Este posibil ca partenerii să vorbească pe limbaje de iubire diferite?

Cu siguranţă fiecare are propriul mod de a comunica sau de a nu comunica. Fiecare partener vine cu propriul stil de viaţă, mai exact cu propriul mod de a gândi, de a simţi şi de a acţiona, format în familia de origine. Fiecare va comunica aşa cum a văzut în familia sa. Conştientizarea modului în care ne-am format şi cum ne mişcăm în viaţa ne poate ajuta să ne schimbăm perspectiva în care vedem relaţia cu ceilalţi.

8. Bărbaţii şi femeile iubesc diferit?

Femeile au nevoie să li se facă curte, să fie răsfăţate, ca să se simtă iubite, iar bărbaţii ajung la iubire prin împlinirea sexuală, în principal.

9. Se zice că cearta în relaţie este benefică, dacă este constructivă. Cum ne certăm constructiv?

Putem apela la comunicarea asertivă pentru a aduce la cunoştinţă partenerului ce ne deranjează. În acest mod, vom vorbi despre noi, împărtăşim cum ne simţim, fără să aducem critică şi reproşuri partenerului, respectând şi punctul lui de vedere. Critica, dispreţul, defensivă şi „atitudinea glaciară‟ vor distruge o relaţie. Critica implică plângeri, învinovăţirea partenerului şi „asasinarea‟ caracterului. Dispreţul se referă la sarcasm şi cinism, la fel ca şi la alte forme de ostilitate prin care se comunică dezgust faţă de celălalt. Defensiva implică apărarea propriei poziţii prin blamarea partenerului. „Raceala de gheaţă‟ apare atunci când unul dintre parteneri se retrage mental sau fizic ori pleacă. Acest lucru se întâmplă când unul dintre parteneri îl percepe pe celălalt ca fiind critic.

10. Şantajul sexual aste adesea folosit în procesul de împăcare. Cum comentaţi?

Persoana care se simte neîmplinită şi neimportantă poate alege să facă cereri nerezonabile partenerului, prin care afirmă: „Am controlul. Pot să fac ce vreau‟.

Persoana care simte că nu este plăcută, care se simte trădată sau nedreptăţită, şi care a renunţat la orice speranţă de a fi plăcută sau acceptată, poate alege să-şi rănească partenerul prin cuvinte sau fapte.

11. Ce ne puteţi spune despre secretele în relaţie (fondul secret de bani, pasiuni/hobby-uri ascunse etc.)?

În general, se întâmplă asta când oamenii nu sunt bine pregătiţi pentru cooperarea pentru o relaţie mutuală, nu au încredere unul în celălalt. Au o stimă de sine redusă şi compensează prin sentimente de superioritate, având beneficii secrete faţă de partener, sau pur şi simplu nu au curajul de a recunoaşte faţă de partener propriile interese şi dorinţe. Pregătirea noastră s-a centrat prea mult pe ceea ce putem obţine dintr-o situaţie şi nu pe ceea ce putem oferi noi. Oamenii nu sunt obişnuiţi să se raporteze la interesele şi scopurile, dorinţele, speranţele şi ambiţiile unei alte fiinţe umane.

12. Ce este iubirea condiţionată şi de ce reprezintă un risc pentru sănătatea relaţiei?

Iubirea condiţionată nu permite unuia din parteneri să fie autentic, ci doar aşa cum îşi doreşte celălalt să fie. Pe termen lung, nu poate rezista o asemenea relaţie pentru că aduce sentimente de inadecvare şi de neputiinta unuia dintre parteneri, nu se mai simte iubit pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce îşi doreşte celălalt să fie, iar acest lucru nu este posibil.

13. Care ar fi ingredientele unei relaţii de iubire împlinitoare?

Un om este pregătit pentru o relaţie de iubire atunci când a dovedit că poate menţine o prietenie cu oameni de acelaşi sex, când arată interes la locul de muncă şi când arată mai mult interes în interesul partenerului decât pentru interesul propriu. În prietenie învăţăm să vedem prin ochii altcuiva, să ascultăm cu urechile lui şi să simţim cu inima lui. La serviciu dăm dovadă că suntem capabili, ne aduce satisfacţie şi ne putem asigura traiul.

Ca o relaţie de iubire să aducă împlinire, întâi trebuie să facem din ea o prioritate, în prezent şi în viitor.

Abilităţile pentru a crea o relaţie pozitivă şi gratificatoare pot fi învăţate: 1. ascult şi înţeleg sentimentele partenerului; 2. comunic onest şi deschis; 3. încurajez partenerul; 4. întreţin dialogul zilnic; 5. comunic iubire; 6. avem întâlniri intime; 7. rezolv conflictele în mod eficient; 8. fac planuri şi comunic intenţiile; 9. aleg ca relaţia să fie mai bună; 10. petrec suficient timp de calitate cu partenerul; 11. sunt responsabil pentru propria mea stimă de sine; 12. împărţim responsabilităţile într-un mod echitabil; 13. ne distrăm în multe feluri.

Este nevoie de timp pentru a face schimbări şi toate schimbările încep cu tine.

Sentimentele de iubire care au fost diminuate pot reapărea când comportamentele partenerilor se schimbă. În unele zile veţi fi apropiaţi, iar în altele, veţi simţi distanţa, ca fluxul şi refluxul mării. Sentimentele romantice, intimitatea şi iubirea se atenuează deseori în relaţiile de lungă durată. Schimbarea în sentimente poate însemna că nu suntem convinşi că relaţia merită să deţină cea mai înaltă prioritate. În astfel de momente trebuie să vă comportaţi ca şi cum totul ar fi bine. Acţionând ca şi cum relaţia este intimă şi satisfăcătoare, şi aşa cum v-o doriţi, pot fi stabilite noi comporamente şi sentimente.