Desigur, atunci când eşti fugărit de un urs flămând, este normal şi chiar bine să-ţi fie frică, deoarece creierul tău îţi semnalizează astfel faptul că este cazul să o iei la fugă. Nu întotdeauna, însă, frica este benefică, având un rol protectiv. Atunci când devine cronică, deci când te afli mai tot timpul într-o stare de frică, creierul şi organismul tău sunt din ce în ce mai afectate şi cad pradă bolilor.

Schimbările din organism

Frica intensă - sau anxietatea - afectează nu doar starea mentală, ci produce şi unele schimbări în organism. În general, când se instalează teama, rata respiraţiei creşte, inima bate mai tare, vasele periferice de sânge se îngustează, iar cele din jurul organelor vitale se dilată şi muşchii sunt pompaţi cu sânge. În acelaşi timp, hormonii de stres precum adrenalina şi cortizolul sunt eliberaţi în sânge. La nivel metabolic, creşte nivelul glucozei în sânge. De asemenea, se măreşte şi cantitatea de calciu, precum şi numărul de celule albe din sânge.

Mai mult, mintea nu se mai poate concentra asupra altor gânduri, iar emoţiile sunt intense şi de scurtă durată. Astfel, organismul este gata de a reacţiona la pericolul ce-l pândeşte. Dacă starea de teamă trece repede, organismul revine la normal. Însă, dacă anxietatea continuă, organismul oboseşte şi începe să cedeze stresului emoţional şi hormonal.

Citeşte şi: O persoană de 101 ani vindecată de coronavirus

Frica scade imunitatea

Frica nu este altceva decât o emoţie negativă, o sursă de stres. Iar, cercetările ştiinţifice au demonstrat că stresul constant sau pe perioade lungi de timp cauzează slăbirea sistemului imunitar. În plus, reacţiile fiziologice pe care frica le generează în organism, măresc vulnerabilitatea la virusuri şi la bacterii. De exemplu, majoritatea oamenilor au în corp bacteria care poate declanşa pneumonie, dar aceasta este ţinută sub control, atâta timp cât vibraţia corpului nu scade prea mult. Stările de anxietate, însă, pot „elibera” această bacterie.

Prima victimă a fricii sunt intestinele. Când teama preia controlul, organismul uman eliberează hormoni care încetinesc sau chiar opresc funcţiile organelor ce nu sunt considerate vitale pentru imediata supravieţuire. Printre ele se află intestinele, unde este localizat, în mare parte, sistemul imunitar. Ca urmare, capacitatea de luptă a organismului împotriva bolilor începe să scadă.

Citeşte şi: Spune-mi cum îţi curge nasul, ca să-ţi spun ce să faci

Frica scurtcircuitează creierul

Primele reacţii ale organismului la frică pornesc de la un grup de neuroni numiţi amigdală. Numărul mare de hormoni de stres invadează amigdala şi menţin creierul într-o stare hiperactivă. În consecinţă, mintea nu mai poate gândi raţional, ci reacţionează doar la semnalele trimise de amigdală. Iar, în această stare hiperactivă, creierul percepe şi memorează evenimentele în mod negativ, inclusiv, imagini, sunete, mirosuri, starea vremii şi chiar persoane sau animale din preajmă. Toate aceste detalii memorate pot activa starea de anxietate ori de câte ori ele revin în atenţie. Iar acest lucru poate perpetua o stare constantă de teamă sau poate chiar duce la dezvoltarea unor tulburări psihice mai grave. De asemenea, pe termen lung, frica poate împiedica formarea amintirilor, poate afecta unele părţi ale creierului precum hipocampusul şi poate întrerupe funcţiile creierului care reglează emoţiile.

Cum frica cronică cauzează stres care, la rândul lui, suprimă imunitatea, o viaţă trăită permanent în frică poate duce la apariţia a numeroase afecţiuni, precum boli gastrointestinale, cardiovasculare şi chiar cancer. De asemenea, frica a fost asociată cu fertilitatea scăzută, depresia, oboseala cronică şi cu îmbătrânirea accelerată.

Ce e de făcut? Mişcarea fizică, exerciţii de respiraţie şi meditaţia sunt cele mai eficiente metode de a preveni sau a elimina stările de anxietate. De asemenea, expunearea cât mai redusă la ştiri, convorbiri, reţele sociale şi programe tv negative, care induc o stare depresivă. În ultimă instanţă, dacă nimic altceva nu ajută, apelaţi la ajutorul unui psihoterapeut.