Melc, melc, codobelc
„Melc nătâng, melc nătâng“. Mereu îmi aduc aminte de versul ăsta din Ion Barbu, când trec pe lângă câte un melc ieşit după ploaie. Îl iau de pe jos şi-l pun într-un loc mai ferit. Îmi închipui că-şi imaginează că ia avionul şi că mai spune şi „uiiiiiiiii“, în timp ce zboară în mâinile mele. „Neam de neamu’ tău n-a mers aşa de repede!“, îi zic, în timp ce mă îndepărtez.
Din cele 150.000 de specii de gasteropode existente în toată lumea, la noi în ţară se întâlneşte cu precădere specia numită Helix Pomatia – melcul de livadă, cu alte cuvinte. Spre deosebire de alte specii, Pomatia are dezavantajul că e gustos şi, prin urmare, e crescut pentru savoarea lui şi pentru carnea bogată în proteine de calitate.
Festina lente...
Ştii bancul ăla cu melcul şi cu ursul? Ursul întâlneşte în pădure un melc şi-i dă, dispreţuitor, un şut în cochilie. După şase luni, cineva bate la uşa ursului din pădure. Cin’ să fie, cin’ să fie? Era melcul, mânios: „Poţi să-mi spui şi mie ce-a fost faza aia de-adineauri?“ Da, într-adevăr, agilitatea melcului nu-l recomandă pentru competiţiile de o sută de metri garduri. Unele specii de gasteropode au cochilia mică sau chiar nu au o au deloc. La cei care au cochilie, aceasta e dintr-o singură bucată. De altfel, asta e o însuşire specifică melcilor. Cochilia creşte împreună cu corpul melcului, iar, în creştere, aceasta ia forma unei spirale răsucite în jurul unui ax central.
Inimă, plămâni şi sistem nervos
Cochilia e acoperită de un înveliş subţire (cuticulă), care dă şi culoarea specifică. E alcătuită din trei straturi principale – unul extern, care conţine un compus organic denumit conchiolin, un strat mediu, mai gros, bogat în carbonat de calciu, şi un strat inferior – sideful. Cochilia se deschide ca să facă loc corpului musculos, iar această deschidere se numeşte peristom. Chiar dacă e nervertebrat, melcul e dotat cu sistem nervos. Are, de asemenea, inimă, plămâni şi sistem digestiv.
Patru antene sensibile
Pe cap, melcul are patru tentacule sensibile – „antene“, cum le zic copiii. Prima pereche de antene găzduieşte ochii – dar vederea e un simţ puţin utilizat. Cea de-a doua pereche de tentacule reprezintă un organ olfactiv şi tactil utilizat mult mai mult. Trebuie spus că atât melcii cât şi limacşii – gasteropodele fără cochilie - au limba dotată cu asperităţi foarte dure, echivalentul dinţilor. Practic, limba melcului numără între 500 şi 2.500 astfel de dinţi.
Ştiai că...
... pentru americanii precolumbieni melcii erau un simbol al bucuriei? Mai ales popoarele centramericane credeau cu tărie că forma spiralată a cochiliei reprezintă cercul vieţii.
... melcilor le place să mănânce împreună? De câte ori ai să vezi mai mulţi melci ronţăind aceeaşi frunză, să nu crezi că se ceartă: ei doar împart cina.
... există melci atât de mici, încât încap prin gaura unui ac de cusut? Aceştia se numesc microgasteropode.
... cochilia melcilor este întotdeauna elicoidală? În majoritatea cazurilor, elicea se înfăşoară spre dreapta – aşa-numita cochilie dextră. Dar, mai rar, cochilia se înfăşoară şi spre stânga, în sens invers acelor de ceasornic.
Guarana, bomba de energie
E o plantă lemnoasă, căţărătoare, care trăieşte în pădurile amazoniene. În cărţile de specialitate, e numită Paulinia cupana. Florile ei sunt mici şi sunt grupate în ciorchini. Seminţele sunt puternic energizante şi erau folosite de anumite triburi amerindiene pentru prepararea unor băuturi răcoritoare, cu efect stimulator şi afrodisiac. Obişnuiau să poarte la ei seminţele acestei plante, datorită efectului lor energizant. Măcinau seminţele şi făceau pâinici pe care le coceau la soare. Pe timp de luptă sau la vânătoare, triburile de amerindieni aveau mereu la ei seminţe de guarana, ca să depăşească senzaţia de foame şi de oboseală. Seminţele de guarana conţin între 3,2 şi 7% de cafeină, mai multă decât în cafeaua naturală. Alţi compuşi ai lor sunt excelenţi în tratarea durerilor de cap, în curele de slăbit, ca stimulator al sistemului nervos. Îmbunătăţesc memoria şi viteza de reacţie.
