Copiii n-ar trebui să aibă copii!

Fie că esti mamă de puţin timp, fie că ai deja un copil mare, îţi închipui că la un moment dat îşi va lua „zborul din cuibul tău” şi-şi va crea propria familie. Ce te faci însă când afli că vei fi bunică pe când fiica sau fiul are undeva între 16 şi 18 ani.

Nu accepţi în ruptul capului că vina este şi la tine,pentru că n-ai comunicat îndeajuns de mult cu ei,pentru că nu le-ai fost mai întâi prietenă şi abia apoi mamă fermă. E timpul să-ţi apropii copiii de tine,căci,fără să vrei,îi impui fetei tale limitele pe care ţi le-a creat mama ta. Aminteşte-ţi că nici tu nu discutai cu părinţii despre o serie de suferinţe,de sentimente. Ei erau chiar ultimii la care ţi-ai fi dorit să mergi. Nu lăsa să li se întâmple asta şi copiilor tăi!

Fiul tău cum vede dragoste?

Dacă ai un băiat nu înseamnă că poţi sta liniştită. Am cunoscut părinţi care spuneau că îşi doresc mai degrabă un băiat pentru că îşi permit să-i dea mai multă libertate. Totuşi,bolile cu transmitere sexuală nu iartă şi i se poate întâmpla oricând să devină tătic. De aceea,va fi de două ori mai greu să educi un băiat,pentru că este dificil să pătrunzi în „carapacea” lui. Nu acceptă să vorbească deschis decât cu prietenii. Din păcate,adevăratele surse de informare rămân internetul şi emisiunile televizate.

Cum între băieţi există rivalităţi şi competiţii,ei sunt nevoiţi să exagereze sau să experimenteze direct. De cele mai multe ori,din cauza surselor îndoielnice din care se informează,nu se protejează sau îşi tratează partenerele ca pe jucării. Intimitatea apare din curiozitate,nicidecum din dragoste. Asta nu înseamnă că fiul tău este lipsit de riscul de a deveni tătic şi nu este deloc pregătit psihic pentru asta. Aşa se ajunge la opţiunea avortului.

Poţi să eviţi un astfel de final dacă nu-ţi laşi copilul educat de internet sau de alte surse din care poate înţelege un mesaj greşit. Nu-i impune limite,ci discută cu el despre ceea ce poate găsi pe internet,despre sfaturile pe care le poate auzi prin intermediul media. Rămâi la curent cu tot ce se întâmplă copilului tău. Dacă,în ciuda a tot ce ai făcut,băiatul tău va avea un copil,încearcă să-l înţelegi şi să-l convingi că trebuie să-şi asume responsabilitatea faptei sale. Nu faci decât să-i pierzi încrederea,daca îţi arăţi dezaprobarea şi dacă îi respingi orice tip de suport.

Fiica ta şi virginitatea

Pentru fete este la fel de dificil. În plus,există o luptă interioară care se dă între mentalitatea învechită şi ceea ce află de la prieteni sau din alte surse. Sigur,România este şi va rămâne,dacă vom continua să avem aceleaşi concepţii,o ţară tradiţionalistă,dar,dacă te gândeşti bine,virginitatea nu are nimic de împărţit cu cinstea.

Dacă îi vei imprima fiicei tale ideea că trebuie să se căsătorească virgină,va percepe dragostea ca pe un fruct oprit. Curiozitatea o va împinge să experimenteze,iar despre mijloacele de protecţie nu va afla de la tine,pentru că,se presupune,implicit,că îi vei vorbi despre asta când va fi căsătorită. Este un cerc vicios din care fata ta nu poate ieşi altfel decât rănită. Oferă-i libertate de informare,discutaţi despre ceea ce află şi adu-i exemple din adolescenţa ta,povestindu-i despre propriile îndoieli şi căutări,precum şi despre ceea ce ţi-ai fi dorit să faci altfel. 

Aminteşte-i că un copil n-ar trebui să aibă copii,că toate vin la timpul lor,când fiecare este pregătit atât psihic,cât şi fizic,indiferent de cutumele sociale,indiferent dacă este căsătorită sau nu. Dă-i încredere şi libertate să opteze singură pentru ceea ce ea consideră că este necesar să i se întâmple,îndrumând-o să aleagă mereu ceea ce o linişteşte sufleteşte şi ce nu crede că va regreta mai târziu. Nu de tine ar trebui să se teamă,ci la tine ar trebui să vină mereu pentru a cere un sfat,un ajutor,înţelegere.