Cum îi încurajăm pe copii să-şi revină după un eşec? (P)

Fiecare dintre noi suntem supuşi influenţelor ce vin din mediul social exterior. De aceea permanent tindem să ne adaptăm comportamentul ghidaţi de ceea ce fac altii sau ceea ce spun altii.

Acesta este motivul pentru care părinţii direcţionează şi ajustează adesea comportamentul şi atitudinile copiilor prin prisma a ceea ce spun sau fac alţii,pentru a nu ne abate de la nişte reguli sociale perpetuate de-a lungul generaţiilor sau sunt preluate şi acceptate de societate.

Viaţa fiecărei persoane este presărată cu realizări şi eşecuri care influenţează puternic evoluţia fiecăruia. Asemeni adulţilor,şi copiii se confruntă cu eşecuri şi realizări,iar,dacă ar fi să preluăm ideea ce se desprinde din maxima lui W.Saroyan „Oamenii buni sunt buni întrucât au ajuns la înţelepciune prin esec”,părinţii trebuie săconştientizeze faptul căun copil rebuie săînveţe multe lucruri pentru a devani un adult desăvârşit,capabil să se adapteze cu uşurinţă vieţii sociale şi să-şi găsească un drum în viaţă adecvat capacităţilor şi posibilităţilor sale.

Orice om,la orice vârstă,este supus eşecului. Eşecul intervine atunci când o activitate nu este o reuşită,datorită diverselor motive:lipsă de experienţă,neîndemânarea de a face anumite lucruri sau secvenţe ale unei activităţi,neatenţia,lipsă unei îndrumări corespunzătoare,etc. Fireşte că fiecare dintre voi,dragi cititori,aţi avut cel puţin un eşec în viaţă. Gustul eşecului este de multe ori amar. Un eşec provoacă diferite reacţii şi emoţii negative persoanei care a avut parte de acesta. Nu eşecul este problema în dezvoltarea personalităţii umane,ci felul în care acesta ne afectează,cum este gestionat efectul sau asupra personalităţii noastre şi felul în care putem să-l depăşim. Pentru orice familie responsabilă pentru educaţia şi dezvoltarea copiilor proprii este important să-l înveţe pe copil cum să-şi depăşească eşecul,cum să se mobilizeze în scopul obţinerii reuşitei şi cum priveşte un eşec,de orice natură ar fi acesta. Proverbul „Ceea ce nu te omoară,te întăreşte!”cred căeste relevant în acest sens.

Pentru început vă sugerez să discutaţi cu copiii dvs. despre propriile eşecuri şi despre felul în care aţi reuşit să le depăşiţi,găsind soluţii pentru fiecare dintre ele. Discuţiile despre acest subiect se poate face cu copilul chiar de la vârstă de 4-5 ani,pentru că astfel el va înţelege că este privit cu tolerantă de către părinte în cazul unui eşec,el însuşi trecând prin experienţe asemănătoare. Că exemplu putem să ne exprimăm faţă de copil astfel:”Vai,unde mi-a fost capul că am pus prea multă făină în prăjitură asta! Cred că va trebui să adaug ceva în compoziţie pentru a îndreptă lucrurile!” sau „Nu ştiu unde mă gândeam că am uitat să cumpara. Cred cătrebuie sămerg din nou la magazin!”Prin aceste exprimări copilul va înţelege căşi părinţii,implicit adulţii,sunt supuşi eşecului. De asemenea,va înţelege căva trebui să găsească o soluţie de remediere a acesteia. După corectarea greşelii,este important să vă exprimaţi sentimentele care vă încearcă:de bucurie,de uşurare că aţi reuşit să remediati o greşeală făcută. Poziţia pe care o adoptaţi,atitudinea dvs. înşivă asupra propriei persoane în cazul unei greşeli sau eşec este foarte importantă,deoarece influenţează foarte mult copilul. Dacă vă veţi enerva inutil şi veţi adresa injurii sau veţi avea o atitudine profund negativ,atunci copilul va percepe un eşec,o greşeală reparabilă,de altfel,ca pe o catastrofă. Menţinerea unei atitudini de vinovăţie faţă de eşec este,iarăşi,un lucru negativ ce se poate transmite celui mic.

În cazul unei atitudini de glumă,de încredere că veţi găsi soluţia pentru a remedia cele întâmplate şi ulterior exprimarea sentimentelor pozitive care vă încearcă,vor transmite copilului semnale pe care le înţelege:greşeală este ceva reparabil. De asemeni,este foarte importantă asumarea propriilor fapte. Copilul trebuie să înţeleagă că şi părinţii sunt supuşi greşelii,iar o greşeală asumată reprezintă o calitate a personalităţii,pe care o va prelua în comportamentul sau ulterior.

Un alt aspect important în a-i incuraja pe copii să-şi revină după un eşec este atitudinea pe care o adoptăm ca părinţi în momentul în care copilul semnalează un eşec în activitatea şcolară sau în alte domenii. În primul rând trebuie să-i arătăm aprecierea noastră pentru faptul că şi-a recunoscut eşecul. În al doilea rând va trebui să-l încurajăm să găsească singur soluţia sau căile de rezolvare a problemei apărute datorită eşecului,şi să-i sugerăm eventual,câteva căi de abordare a situaţiei din altă perspectivă,stfel încât să remedieze problemă. În al treilea rând trebuie să-i arătăm aprecierea noastră pentru că a găsit soluţia şi nu s-a lăsat copleşit de situaţie sau de respectivul eveniment. Pentru a sublinia felul în care s-a gestionat întreagă situaţie,va trebui să precizăm faptul că aşa cum se învaţă din reuşite,se poate învăţa şi din greşeli. O greşeală,un eşec de orice natură poate reprezenta un imbold,un impuls exterior favorabil surmontării altor situaţii asemănătoare sau nu.

Pentru copil,fie că are vârstă mică şi eşecul poate surveni datorită:lipsei de experienţă,lipsei de îndemânare,incapacităţii de a înţelege un algoritm al activităţii sau o secvenţă a unei acţiuni,fie că este şcolar şi pentru el eşecul poate reprezenta o notă mică la un obiect,un rezultat necorespunzător la un test sau la un examen,efectul eşecului este resimţit în doze diferite,putând să-şi pună amprenta puternic asupra capacităţii sale de a o remedia. Un alt aspect esenţial pentru a-i ajută pe copii să-şi depăşească eşecurile este încurajarea motivantă şi aprecierea. Dacă îi vom spune copilului „Ştiam eu cănu eşti în stare de acest lucru!” îl vom demotiva,detetminandu-l să abandoneze o altă încercare,să-i fie teamă de un alt eşec survenit în alte condiţii,se va descuraja şi îi va scădea stimă de şine într-un mod dezastruos. Dacă,dimpotrivă,îi vom spune:”Se întâmplă şi aşa ceva,trebuie să încerci să repari sau vom încerca împreună să reparăm ce s-a întâmplat!” sau „Am încredere în ţine căvei găsi soluţia sărepari sau săremediazi ceea ce s-a produs!”sau „Pana acum ai demonstrat căte pricepi,sunt sigur că şi de această data vei rezolvă situaţia!” copilul va fi stimulat să încerce,să se străduiască să remedieze efectele eşecului,să se motiveze pentru a reuşi a două sau chiar a treia oară. Aceste îndemnuri primite de la părinte vor fi motivante,îi vor creşte încrederea în şine şi-l vor determina să încerce mereu până la reuşita deplină.

După cum afirmăm mai sus,din reuşite se învaţă;din greşeli se învaţă! Va trebui să discutăm cu copilul ce am învăţat din eşec,ce va trebui să nu mai facem pentru a nu ajunge în aceeaşi situaţie.

Eşecul a fost interpretat de societate că fiind un rezultat mai puţin perfect. Aceast lucru nu este adevărat! Eşecul poate fi privit ca pe o trambulină către una sau mai multe reuşite. Aceasta este atitudinea pe care trebuie să o abordăm în privinţa eşecurilor copiilor noştri,tocmai pentru a-i ajuta să depăşească situaţia,iar aceasta să reprezinte o experienţă benefică dezvoltării ulterioare a personalităţii sale. Învăţarea deopotrivă din eşec şi din reuşită este menirea unei atitudini şi educaţii echilibrate,potrivite pentru influenţarea dezvoltării personalităţii copilului.

Articol scris cu spijinul echipei www.nichiduta.ro.