„Cum să-mi cresc copiii ca să fie uniţi şi la bătrâneţe?”

„Frate, frate, dar brânza-i pe bani“. Să fie această expresie a poporului român un adevăr indiscutabil? Să fie competiţia dintre fraţi un lucru bun până într-un punct? Toate familiile cu mai mult de un copil şi-au pus această problemă.

De multe ori,competiţia dintre fraţi are ca miză atenţia părinţilor. Şi cum este greu să satisfaci în totalitate nevoile copiilor,aceştia vor începe să se „lupte” pentru dragoste şi recunoaştere. Când certurile dintre fraţi nu ating cote paroxistice,cel mai indicat este să nu intervii. Dacă totuşi o faci,trebuie să fii atentă să nu iei partea vreunuia. Cel protejat va învăţa că,atunci când apar,cineva trebuie să-i rezolve problemele,iar cel admonestat se va simţi abandonat.Temperament vs vârstă

Fiecare copil are un temperament unic,iar dispoziţia şi starea de moment joacă un rol important în relaţia dintre doi sau mai mulţi fraţi. De exemplu,un copil care vrea toată dragostea şi atenţia părinţilor va intra în competiţie cu oricare frate sau soră ar încerca să „calce“ pe teritoriul lui.

Gelozia este un fenomen frecvent în crizele şi luptele fraternale. De obicei,primul născut are parte de toată atenţia părinţilor,iar cel de-al doilea este un personaj nou şi neaşteptat care îi ia din drepturi primului. Toate aceste lupte timpurii se pot perpetua peste ani,uneori durând toată viaţa.

Pe de altă parte,există şi aspecte pozitive importante:fratele mai mic are în cel sau în cei mai mari decât el modele şi îndrumători,putând ajunge mai rapid la performanţele primilor născuţi. În acelaşi timp,există riscul ca dintr-o competiţie inegală cel mic să dezvolte complexe de inferioritate.

Gelozia între odrasle reprezintă o problemă serioasă. Ea poate degenera în probleme mai mari dacă nu este identificată din faşă şi rezolvată rapid şi eficient de părinţi. Este

posibil să umbrească relaţia fraţilor şi atunci când vor creşte mari,creând tensiune şi disconfort în sânul familiei odată cu trecerea timpului.

De multe ori,părinţii trec cu vederea semnele şi nu iau nicio măsură. Ei cred că lucrurile se vor rezolva de la sine,dar situaţia nu este chiar aşa. Fără intervenţia lor,aceste probleme se vor dezvolta în copil din fragedă pruncie,însoţindu-l toată viaţa. Copiii geloşi se supără deseori şi au răbufniri nervoase. 

În aceeaşi măsură pot deveni retraşi,deprimaţi sau pot să plângă exagerat când este vorba de o păpuşă ori de o jucărie care reprezenta motivul geloziei. Când vezi aceste semne,discută cu copilul,încearcă să afli mai multe despre ce simte şi vorbeşte cu el despre sentimentele şi acţiunile sale. Încurajează-i pe copii să se joace împreună şi să încerce să-şi rezolve pe cont propriu problemele care au dat naştere geloziei.

...şi cum se prelungeşte ea peste ani

Rivalitatea şi gelozia pot avea efecte nefaste asupra relaţiilor familiale. Când fiecare membru al familiei îşi alege câte un protejat,dezastrul este garantat. Pare greu de crezut când copiii sunt mici,dar pe măsură ce cresc,va creşte şi ostilitatea taberelor.

Într-un final,vom avea un tablou în care rudele apropiate şi părinţii se vor alia cu unul dintre copii. Efectele unui astfel de război între membrii familiei pot fi devastatoare!

Dacă cei mici reuşesc să-şi rezolve singuri problemele din fragedă pruncie,este excelent! Dacă lucrurile degenerează,interveniţi cu diplomaţie. Scopul vostru ca părinţi este să nu le permiteţi să se încaiere sau să-şi spună cuvinte de ocară. Puneţi distanţă între ei,suficientă ca să nu se mai ia la harţă,şi lăsaţi-i să se calmeze. Dacă intervalul de timp va fi suficient ca spiritele să se liniştească,este posibil ca piticii să-şi reia jocul fără probleme.

Cadourile diferite ca importanţă pot şi ele să semene gelozie. Copiii au o abilitate extraordinară de a fi „agăţaţi“ de gelozie chiar şi atunci când părinţii cred că au fost corecţi.

Părinţii,modele pentru copii

Modul în care cei mari rezolvă problemele şi găsesc soluţionarea conflictelor reprezintă un exemplu important pentru copii. Dacă tu şi partenerul sunteţi precum şoarecele şi pisica,într-o ceartă şi dizarmonie continuă,există şanse ridicate ca şi copiii să vă calce pe urme. În schimb,dacă reuşiţi să vă rezolvaţi conflictele casnice cu respect,într-o manieră productivă şi lipsită de agresivitate,vă veţi încuraja copiii să facă la fel.