Viaţa după ce copiii au plecat de-acasă

S-au făcut mari şi şi-au luat zborul, iar în urmă aţi rămas voi, părinţii, cu un gol mare în suflet. Casa pare pustie, iar amintirile despre ei va podidesc la tot pasul. Oare scopul vostru în viaţă s-a terminat? Veţi reuşi, tu şi soţul tău, să umpleţi “cuibul părăsit”?

Cu siguranţă lucrurile nu s-au terminat aici,ci te afli în pragul unui nou început în viaţa ta,aşa cum şi copiii intră într-o altă etapă sănătoasă de creştere şi dezvoltare. Este firesc să te simţi tristă că puii tăi părăsesc cuibul şi se pregătesc de o existenţă pe cont propriu,în care se vor baza mai puţin pe suportul tău şi al partenerului tău. Este la fel de normal să-ţi fie dor de ei,dar această situaţie nu aduce numai lucruri grele şi dificile,ci oferă şi noi perspective la care poate nu te-ai gândit.

Înţelege cu ce te confrunţi

A şti cu ce te confrunţi te poate ajuta să ai armele potrivite pentru a depăşi situaţia. De cele mai multe ori,această condiţie psihică apare în principal la femei,odată cu plecarea de acasă a unuia sau mai mulţi copii,în special vara şi toamna,când încep cursurile la universităţi. De asemenea «sindromul cuibului gol» poate să apară o dată cu căsătoria copilului şi părăsirea de către acesta a căminului părintesc.

Simptomele principale sunt senzaţia de pierdere,depresie,tristeţe acută şi durere. De cele mai multe ori se suprapune peste alte evenimente majore din viaţa femeii,cum ar fi menopauza,pensionarea sau boala. Psihologii consider că tranziţia de la rolul de mamă activă până la cel de femeie independentă durează între 18 luni şi 2 ani.

Plecarea copiilor,o nouă aventură

Pune gândurile terifiante deoparte,nu-ţi mai imagina scenarii de groază. Niciodată nu ai putut să fii în fiecare secundă lângă copilul tău şi s-a descurcat,aşa că nu te panica. Accepta situaţia aşa cum este ea si bucură-te pentru fiecare experienţă nouă a copilului tău.

Pentru unii copii plecarea generează mult stres şi temeri aşa că ajută-i să înţeleagă că după ce vor stăpâni noua rutină lucrurile vor deveni familiare şi distractive. De asemenea,asigură-i că la tine va fi mereu acasă pentru ei în momentele în care vor simţi să se întoarcă.

Dacă ne gândim că acum copiii sunt ca nişte alpinişti care se pregătesc să escaladeze muntele numit viaţă pe cont propriu,a şti că tu eşti alături de ei îi le va oferi o coardă de siguranţă ce le va face ascensiunea mult mai uşoară. Când copiii se vor lovi de greutăţi să nu te bucuri în sinea ta că s-ar putea întoarce acasă ci mai degrabă ajută-i să facă faţă emoţiilor care îi încearcă şi fi alături de ei până-şi construiesc un cuib nou şi funcţional. Învaţă-I să-şi gestioneze cheltuielile,să prioritizeze etc astfel încât să fie capabili să stea pe propriile picioare.

Păstrează legătura cu ei

Astăzi ai atâtea modalităţi de a te conecta la copiii tăi chiar şi când aceştia nu mai stau cu tine,încât devine greu de înţeles cum de se descurcau ai noştri cu noi fără atâtea căi de comunicare. Îţi poţi alina singurătatea şi golul intrând câteva minute pe skype şi vorbind cu băiatul sau fata,puteţi să vă auziţi pe mobil,să vă scrieţi pe e-mail sau messenger. Trebuie să fii conştientă că odată cu trecerea timpului pe măsură ce copilul tău îşi va crea propriul grup de prieteni şi va deveni din ce în ce mai ocupat ritmul răspunsurilor s-ar putea să scadă. Asta nu înseamnă că vă iubesc mai puţin ci că încep să-şi iubească şi noua viaţă.

Aminteşte-ţi de nevoile tale

Până la urmă lucrurile nu sunt atât de rele pe cât ţi le imaginai. Ai reuşit să-ţi creşti copiii până la maturitate şi acum se pot descurca singuri. Este timpul să-ţi redescoperi plăcerile pierdute şi timpul dedicat ţie. Nu mai trebuie să pregăteşti micul dejun ca pentru o armată şi la ore de armată,nu mai trebuie să speli,să calci,să cureţi precum un robot în fiecare zi,ba mai mult s-ar putea să ajungi să-ti vezi şi programele preferate la televizor sau să-ţi asculţi muzica favorită cu uşa larg deschisă la baie într-o cadă cu spumă. Viaţa este aşa cum o priveşti,iar dacă schimbi perspectiva tristeţea se poate transforma în relaxare şi nemulţumirea în mulţumire.

Evită să păstrezi în casă un soi de altar al copiilor,cu pozele lor neatinse,cu lucrurile lor neclintite. Fă ordine,rearanjează camerele şi păstrează la loc sigur lucrurile copiilor. Poţi de asemenea să te apuci din nou de sport,de pasiunile tale,de acele mărunţişuri sau chestii mai serioase pe care le-ai lăsat în urmă din lipsă de timp.

Pune preţ pe relaţia ta de cuplu!

În cazul în care nu vorbim de situaţia unui părinte singur atunci este timpul să redescoperiţi calea spre a fi mai mult iubiţi decât părinţi. Redescoperiţi lucrurile care v-au ţinut împreună atâta timp,plăcerea începutului cât şi modul în care aţi evoluat şi toate schimbările pe care vi le-a adus viaţa. Permite-ţi să înfloreşti şi să reîntinereşti alături de partenerul tău.

Dacă relaţia a fost cimentată în jurul copiilor,iar voi credeţi că nu mai aveţi nimic care să vă lege poate că este timpul să puneţi umărul la reconstrucţia relaţiei pe fundamente de cuplu. Încercaţi terapia de cuplu şi acceptaţi că aveţi o problemă şi lucruri pe care nu le-aţi mai abordat de mult. Acest demers vă v-a ajuta să luaţi decizia cea mai bună. Petreceţi mai mult timp cu partenerul şi plecaţi într=o vacanţă care să ajute la renaşterea sentimentelor de apropiere şi încredere pe care le aveaţi în trecut

Sfătuieşte-te cu prietenii!

Dacă simţi că îţi este greu să faci faţă noii conjucturi sau tristeţii şi goliciunii pe care o simţi în suflet să nu-ţi fie ruşine să ceri ajutorul. Vorbeşte despre lucrurile care te apasă cu prietenii,cu partenerul de viaţă sau în cazul în care nici aşa nu-ţi găseşti liniştea apelează la un psihoterapeut.

Nu te învinovăţi de sentimentele pe care le simţi şi dă-ţi un răgaz,pentru că timpul are felul lui de a le aşeza pe toate. Răsfaţă-te,nu te neglija,du-te la un masaj,la un film nou sau citeşte o carte bună. O altă metodă ce poate da rezultate este meditaţia,participarea la nişte cursuri interesante sau învăţarea de lucruri noi.

Şi nu uita niciodată că ai reuşit să-ţi creşti copiii şi să-i laşi să plece pe drumul lor dându-le toate învăţăturile de care aveau nevoie pentru a se descurca şi asta nu-i deloc puţin lucru!

Dacă ai nevoie de o consultaţie sau de consiliere,îl poţi contacta pe psihoterapeutul Alexandru Cojocaru la adresa: