Litoralul românesc, de ieri și de azi. De ce au stațiunile din Sud nume de planete?

Poate părea ciudat, dar regimul comunist, care este blamat pentru control, neajunsuri şi lipsire de libertate, a reuşit, totuşi, să le creeze românilor spaţii de recreere de nivel occidental, cu hoteluri mari, primitoare, cu plaje amenajate şi îndiguite şi cu suficiente discoteci, teatre de vară şi restaurante, cât să-i facă să viseze tot anul la concediul estival. Desigur, locaţiile de top erau menite să atragă mai mult turiştii străini şi valuta în ţară. Dar litoralul prospera şi datorită oaspeţilor veniţi din toată ţară.

Constanţa, Mamaia şi Mangalia

Vechile oraşe întemeiate de romani, pline de istorie, vestigii antice şi urme ale civilizaţiilor greceşti şi otomane (doar Dobrogea a fost timp de 461 de ani sub stăpânire turcă!) au avut mereu cartiere răsărite, cu vile boiereşti, şi a atras mereu artişti dornici de inspiraţie şi evadare. Chiar şi Familia Regală a construit un palat la malul mării, chiar în centrul staţiunii Mamaia – fost sat de pescari greci şi lipoveni, de oieri români și de crescători de cai tătari, numit Mamai, după numele unei căpetenii tătare. Reședința regală a fost inaugurată în 1927, avea 35 de camere şi era destinată Regelui Ferdinand, Reginei Maria și principilor. După moartea monarhului, în vara aceluiași an, palatul a fost donat Regelui Mihai și principesei mamă Elena. Comuniştii l-au transformat în club privat. Jos era o discotecă renumită, la etaj era un restaurant select și câteva camere de închiriat. Privatizat ilegal în 2003, palatul a revenit în patrimoniul statului, care vrea să-l reabiliteze şi să-l declare muzeu, însă doar palatul este sub tutela autorităților, nu și terenul.

După perioada interbelică, turismul a înflorit văzând cu ochii, în jurul unor atracţii devenite simbol: Plajele Modern şi Trei Papuci din Constanţa, Acvariul şi Delfinariul, portul Tomis (astăzi o zonă cu terase şic) şi faleza până la Cazinou (care nu lipsea din nicio fotografie de vacanţă şi care a intrat în reconsolidare), salba de hoteluri şi Barul Melody, cu celebrele seri de cabaret, Satul de Vacanţă din Mamaia şi plaja largă, străjuită de copaci şi vegetaţie, campingul din nord şi tabăra pentru copii de la Năvodari, portul şi farul genovez din Mangalia, plus evenimentele muzicale, precum Festivalurile Mamaia şi Callatis, care au fost decenii întregi emblematice pentru litoral.

Costineşti, staţiunea tineretului

Aşa-numitul „Kilometrul 0 al distracţiei de pe litoral“ a fost înfiinţat sa în 1949, pe vechea vatră a coloniei grecești Parthenopolis şi pe fostul domeniu al familiei Kogălniceanu, cumpărat de generalul Emil Costinescu. Cu spaţii de cazare nepretenţioase, plaje puţin amenajate, dar cu multe discoteci şi concerte ale celor mai iubite trupe, tabere de tineret şi ale practicanţilor de yoga, staţiunea avea propria sa viaţă. Simbolurile sale sunt epava navei greceşti Evanghelia, eşuată în 1960, şi Obeliscul, refăcut în 2006, după inundaţiile catastrofale din 2005. Din păcate, astăzi e o staţiune a contrastelor, cu nordul foarte dezvoltat, şi cu Costineştiul Sat sau Tabără lăsat în paragină.

Eforiile şi Techirghiolul, centre balneoclimaterice

Poate nu vă vine să credeţi, dar Eforie Sud există încă din 1899, când Ion Movilă a deschis primul hotel SPA, redenumit, în 1928, băile Carmen-Sylva, după pseudonimul reginei Elisabeta a României. Ulterior, a apărut şi extensia din nord, de pe fâșia litorală dintre lacul Techirghiol și Marea Neagră, cu care a fuzionat în 1966. Graţie proprietăților curative ale nămolului extras din lacul Techirghiol, staţiunile Eforie Nord, Agigea, Techirghiol şi Eforie Sud îmbinau turismul recreativ cu cel balnear. După ce bazele de tratament au decăzut post-Revoluţie, acum investitorii încearcă să revitalizeze turismul balnear, deschizând centre SPA cu tratamente pe bază de nămol de Techirghiol. Totodată, în zona Eforiilor se fac scufundări, iar portul din Eforie Nord e punct de plecare pentru diverse regatte.

Când au apărut staţiunile din sud şi de ce au nume de planete?

Spre Mangalia, comuniştii au înfiinţat o salbă de staţiuni cu nume astronomice, pentru a fi mai ușor de reținut de către turiștii străini. Prima a fost Neptun, construită în 1965 şi poate cea mai verde şi mai selectă dintre toate, fiind așezată între Lacul Tătlăgeac și Pădurea Comorova (defrişată pe jumătate) şi preferata mondenităţilor şi elitei Partidului Comunist. De altfel, aici era şi vila de protocol a soţilor Ceauşescu, păzită de securitate şi deservită de un personal de 100 de angajaţi. În continuare, aici se cazează demnitarii țării, iar staţiunea-soră Olimp a beneficiat şi ea de investiţii majore, mai ales în zona complexului Panoramic-Amfiteatru-Belvedere, dar şi spre ieşirea din nord, unde au apărut o serie de cherhanale foarte cochete.

Jupiter a apărut în jurul lacului artificial Tismana, între Neptun şi Cap Aurora, și are cea mai mică plajă de pe litoral. În Venus, unitățile de cazare purtau nume de fete: Brânduşa, Claudia, Lidia, Raluca, Dana (că doar „femeile vin de pe Venus“), iar acum se laudă şi cu hoteluri noi, de patru şi cinci stele. Iar Saturn beneficiază de izvoare termale sulfuroase.

Vama Veche şi 2 mai

Spre graniţa cu Bulgaria, refugiile artiştilor şi rebelilor, pentru care distracţie înseamnă libertinaj, alcool şi seri de chitară la foc de tabără pe plajă, au fost cândva nişte păşuni litorale, pe care păşteau oile şi măgarii, plaja nefiind un punct de interes. Un colţ de rai, unde localnicii făceau câte o baie bună în mare, poeţii îşi scriau versurile, iar pictorii îi descriau vraja pe pânză. 2 Mai aminteşte, însă, de lovitura de stat din 2 mai 1864, prin care Parlamentul României a fost dizolvat de către Cuza, deoarece se împotrivea legii rurale. Un nume dat de Mihail Kogălniceanu, după ce Carol I a înfipt drapelul României pe acest loc după Războiul de Independenţă (1877-1878), în urma căruia Dobrogea revenea României după 461 de dominaţie otomană.

Trendul de a face plajă aici l-au dat marii actori, care şi-au construit case de vacanţă: Sergiu Nicolaescu, Stela Popescu, Alexandru Arşinel... Mai târziu au apărut şi corturi pe nisip, iar pe alei, Trabanturi şi Dacii 1100. În ultimii ani, plaja e animată de taverne şi de multe baruri din muzică live rock, alternative, punk, progressive-metal şi rhythm & blues, iar băutura se găseşte la discreţie.

@shutterstock