Pacienţi cu Covid-19 umplu spitalele lumii, cei mai bolnavi şi mai în pericol să moară fiind cei ale căror organisme au aceiaşi reacţie catastrofală la boală: celulele lor imune inundă plămânii şi îi atacă, în loc să îi protejeze. Ca urmare, apar scurgeri din vasele sangvine, iar sângele se încheagă. Tensiunea arterială creşte necontrolat şi, în final, organele vitale cedează.

Doctorii şi oamenii de ştiinţă sunt din ce în ce mai convinşi că în astfel de cazuri imunitatea reacţionează exagerat, atacând şi celulele bune, nu doar pe cele infectate cu viruşi.

Ce este furtuna de citokine

Celulele sistemului imun au capacitatea de a produce o serie de proteine cu masă moleculară mică numite citokine. Acestea sunt esenţiale în lupta organismului împotriva infecţiilor, prin capacitatea lor de a regla comunicarea între celulele ce stau la baza răspunsului imun, precum limfocitele şi monocitele. Fenomenul de furtună a citokinelor descrie o activare necontrolată, în cascadă,  a citokinelor proinflamatorii, culminând cu distrugerea organelor vitale şi, în final, deces.

În mod normal, atunci când în organismul uman apare un germen, sistemul imunitar atacă invadatorul, iar apoi se retrage. Dar, uneori, acel batalion ordonat de celule, înarmat până-n dinţi cu arme moleculare, scapă de sub control, transformându-se din soldaţi ascultători într-o gloată periculoasă şi necontrolată de revoluţionari. Deşi există teste şi tratamente care ar putea ajuta la identificarea şi împiedicarea acestei insurecţii, este prea devreme pentru a şti cu siguranţă care este cel mai bun curs de terapie pentru cei ce suferă o furtună citokină cauzată de Covid-19.

Variante ale acestei reacţii imune hiperactive apar într-o serie de condiţii, declanşate de infecţie, gene defecte sau tulburări autoimune, în care organismul crede că propriile ţesuturi sunt invadatoare. Când citokinele care cresc activitatea imună devin prea abundente, sistemul imunitar poate deveni prea excitat şi nu se mai poate opri. Ca urmare, celulele imune se răspândesc dincolo de părţile corpului infectate şi încep să atace ţesuturile sănătoase, sugrumând globulele roşii şi albe din sânge. Şi când organele nu obţin suficient sânge, omul intră în şoc, riscând deteriorarea permanentă a organelor sau moartea. De altfel, unii medici imunologi susţin că această furtună citokină este ceea ce omoară pacienţii cu Covid-19, nu virusul în sine.

Prin ce trec pacienţii

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, patru din cinci pacienţi cu Covid-19 experimenează tuse, febră şi oboseală. Însă, unul din cinci are dificultăţi de respiraţie şi necesită internare. Cei care au supravieţuit intubaţiei, povestesc că aveau senzaţia că plămânăă lor sunt prinşi într-o menghină.

Formele cele mai grave de Covid-19 încep cu o pneumonie severă, care atacă ambii plămâni şi care durează cam o săptămână. În jurul zilei a şaptea, starea lor se înrăutăţeşte brusc: plămânii nu mai furnizează suficient oxigen pentru organele vitale şi este nevoie de ventilare artificială.

Studiile specialiştilor de la Spitalul Universitar din Londra şi al mai multor universităţi medicale din SUA, au arătat că o mare parte a pacienţilor care suferă de forme severe de Covid-19 sunt subiecţii unui sindrom de şoc citokinic. Această furtună hiperinflamatorie este cunoscută în lumea medicală de vreo doar 20 de ani, fiind legată de celălalte două mari epidemii provocate de coronaviruşi, SARS şi MERS, dar şi de gripa porină. Tot furtuna de citokine este suspectată a fi fost ucigaşul numărul unu în pandemia de gripă spaniolă din 1918-2020, care a răpus în jur de 50 de milioane de oameni.

Poate fi oprită furtuna?

Deşi nu există niciun test sigur de diagnosticare a unei furtudi de citokine, există semnecare o dau de gol. De exemplu, concentraţiile în sânge ale proteinei feritină pot creşte, la fel şi concentraţiile în sânge ale proteinei C-reactive, care este produsă de ficat şi care indică o inflamaţie.

Doctorii de la centrele mari universitare de cercetare încearcă acum să determine cum pot opri furtuna de citokine la nivelul plămânilor, fără însă să scadă potenţa sistemului imunitar. Vestea bună este că există câteva medicamente care pot acţiona specific asupra anumitor citokine, iar doctorii au început, recent, testarea lor clinică.