Ce se ascunde în spatele geloziei şi cum o combaţi
Unii definesc gelozia ca fiind o boală, alţii spun că este un comportament care trădează nesiguranţa. Indiferent cum e percepută, gelozia spune multe despre persoana care trăieşte această emoţie. Vestea bună este că o poţi ţine sub control şi, astfel, îţi poţi salva relaţia.
Analistul comportamental Florin Alexandru, specializat în analiza credibilităţii şi recunoaşterea expresiilor faciale, ne-a explicat care sunt originile geloziei, exemplificând în situaţii sugestive cum se construieşte ea de-a lungul timpului.
Totul porneşte din copilărie
Priveşte graficul din articol şi vei înţelege mai bine cum stau lucrurile. Primele elemente ale comportamentului se creionează
la vârste fragede (prima buclă). Iată cele mai întâlnite situaţii, care au la bază sentimentul că părintele de sex opus a trădat.
1. Mama care se recăsătoreşte
Copilul care vede că mama se căsătoreşte cu un alt bărbat după ce a divorţat de tatăl lui se simte înşelat. Sentimentul este amplificat când femeia îşi ignoră băiatul atunci când în preajmă este şi tatăl lui. Urmează perioada preadolescenţei, când mama nu îl tratează de la egal la egal, ci scoate în evidenţă, de faţă cu prietenii şi prietenele, că este tot un copil. Mai mult, poate inconştient, aceasta se amuză prin remarci nepotrivite de masculinitatea în formare a băiatului. Dacă femeia pleacă de acasă, copilul percepe asta ca pe un abandon şi se simte trădat de propria mamă. Pe scurt, viitorul adult înţelege că toate femeile îl vor trăda şi va emite semnale de frică partenerelor.
2. Tatăl care respinge feminitatea fetei
A doua situaţie des întâlnită este despre tatăl care nu acceptă că fetiţa lui se transformă în femeie. Fata se simte trădată de masculinitate şi proiectează că toţi bărbaţii nu acceptă feminitatea. Totuşi, găseşte un mod de a-şi manipula tatăl şi, astfel, ajunge să manipuleze orice bărbat, pentru că aşa înţelege relaţia cu partenerul de sex opus.
Ce se întâmplă în adolescenţă
În a doua buclă, face referire la prima relaţie serioasă, în care rana de trădare a băiatului începe să se manifeste prin frică
puternică, transformată într-o stare de anxietate. Ori de câte ori tânărul simte că poate fi trădat, caută să îi controleze partenerei modul de a gândi – îi validează anumite părţi din comportament, începe să nu fie de acord cu unele acţiuni. Adesea, când apare un „concurent“, intră în defensivă şi frica-i devine vizibilă. Partenera simte asta şi intră în joc, la început pentru a-i testa limitele, apoi pentru a-l controla (începe un joc al controlului între cei doi parteneri). Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul unei fete, cu menţiunea că manifestarea este puţin diferită. Tânăra ori reproşează mult, căutând să îi stârnească vinovăţia partenerului, ca acesta să nu o trădeze, ori va face tot posibilul să îl controleze.
La maturitate, gelozia atinge apogeul
Ultima buclă prezintă etapa care duce la gelozie maximă, când persoana cu această rană de trădare simte că va pierde tot ceea ce a construit până atunci. Frica aceasta îl transformă, în sensul că se lasă controlat de invidie, de agresivitate. De cele mai multe ori, bărbatul este părăsit. În cazul unei femei, lucrurile sunt asemănătoare; în plus, aceasta va căuta să implice pe toată lumea în propria dramă.
Florin Alexandru
analist comportamental
singurul român acreditat de Paul Ekman International
Gelozia este o boală sau este doar un efect al modului în care ne înţelegem emoţiile? Dacă e să ne uităm la modul în care se manifestă, am putea spune că este o boală, dar dacă ne-am uita la modul în care se construieşte, vom observa fără nicio urmă de îndoială că ţine de emoţii. Soluţia este să ne dezvoltăm inteligenţa emoţională, adică să înţelegem cum funcţionăm.
Prima dată simţim, apoi gândim şi apoi acţionăm. Suntem fiinţe emoţionale.
Sursă foto: Shutterstock
