Smaranda Brăescu, prima româncă paraşutist. Destinul impresionant al „Reginei Înălţimilor‟

E o femeie ca nimeni alta din istoria recentă a ţării noastre, supranumită „Regina Înălţimilor‟ şi apreciată de o lume întreagă pentru curajul ei. Vorbim despre o campioană europeană şi mondială la paraşutism şi o româncă din perioada interbelică cu activităţi inedite pentru acele vremuri.

Probabil că puţini sunt familiarizaţi cu numele ei, în ciuda faptului că Smaranda a fost unică, fiind prima paraşutistă şi a treia femeie aviatoare de la noi din ţară. Şi când vorbim despre curajul acestei femei extraordinare avem şi cifre ameţitoare cu care putem exemplifica acest enunţ: la 19 mai 1932, românca devine campioană mondială la paraşutism, în urma unui salt realizat cu o paraşută de construcţie românească, de la înălţimea de 7.400 de metri, cu durata de 25 de minute. 

Studiile şi alegerile profesionale

Smaranda a venit pe lume la 21 mai 1897, într-o familie cu cinci fete şi patru băieţi din satul Hănţeşti, judeţul Galaţi. Între anii 1904-1909, aceasta a urmat cursurile şcolii primare din satul vecin Vizureşti, iar din 1911 se înscrie la Şcoala profesională de fete din Bârlad, pe care o termină în 1916. Smaranda îşi continuă studiile la Bucureşti, la Şcoala Normală „Principesa Elisabeta‟, urmând apoi cursurile Academiei de Belle-Arte din Bucureşti, după ce, în timpul războiului, se întoarce în comuna natală ca învăţătoare.

Saltul cu paraşuta i-a devenit obsesie

Românca se îndrăgosteşte iremediabil de aviaţie la vârsta de 15 ani, mai exact pe 27 mai 1911, când Gheorghe Negrescu, unul dintre pionierii aviaţiei române, face o demonstraţie de zbor în oraşul lui natal, Bârlad. Smaranda se afla în audienţă şi se minuna de grozăviile desenate pe cer de celebrul aviator.

Avea şi de ce să fie fascinată, căci Brăescu era contemporană cu „epoca de aur a aviaţiei‟, cea a marilor raiduri, a zborurilor de record pentru înălţime, a competiţiei companiilor pentru transportul de pasageri şi a apariţiei paraşutei pentru avion. Pentru Smaranda, saltul cu paraşuta, o activitate deosebit de riscantă, devine cea mai nouă obsesie a ei şi începe să corespondeze cu inginerul german şi fabricantul de paraşute Otto Heinecke. 

„Femeile n-au voie să facă aviaţie‟

În vara anului 1928, la invitaţia lui Heinecke şi cu banii împrumutaţi de la o cunoştinţă, Brăescu pleacă la Berlin, pentru a urma cursuri de paraşutism. 

După o serie de antrenamente şi cursuri de cunoaştere a paraşutei, la 5 iulie 1928, Smaranda Brăescu a executat primul salt cu paraşuta, de la o înălţime de 600 m, pe aerodromul Staaken, devenind astfel prima femeie paraşutist din România. După acest salt, românca a declarat că s-a simţit „ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie‟. După acel moment, România a devenit cel de-al patrulea stat european, după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, cu o femeie care obţine brevet de paraşutist.

O Românie care nu i-a răspuns pe măsura meritelor sale, după cum chiar Smaranda avea să declare: „Am făcut o cerere pentru a intra în şcoala de pilotaj. Amânată de la o săptămână la alta, mi s-a spus, în cele din urmă, că femeile n-au voie să facă aviaţie!‟. Pentru concetăţenii ei, tânăra era privită ca o ciudăţenie, o femeie cu apucături de băieţoi, iar activitatea ei era profund dezaprobată. Asta în ciuda faptului că, la 2 octombrie 1931, femeia cea ciudată scria istorie, câştigând titlul european la paraşutism, în urma unui salt de la înălţimea de 6.000 de metri.

Pleacă în „tara tuturor posibilităţilor‟

Respinsă de autorităţi, Smaranda strânge bani şi pleacă în America pentru a-şi îndeplini visul, acela de a stabili un record mondial la săritura cu paraşuta. Recordul era deţinut de un american şi măsura o săritură de la înălţimea de 7.233 de metri. După ce românca se antrenează serios la San Francisco, cu sprijinul comunităţii românilor din acest oraş reuşeşte să strângă fondurile necesare efectuării saltului pentru doborârea recordului mondial, la 19 mai 1932, pe aerodromul din Sacramento. După ce avionul în care se afla Smaranda a atins altitudinea de 7.400 m, aceasta a sărit cu succes, fiind proclamată învingătoarea recordului mondial de coborâre cu paraşuta. Cu această notorietate, Smarandei încep să i se deschidă mai uşor uşile aviaţiei şi să obţină un brevet de pilot civil în America. Brăescu devine, astfel, şi prima femeie din Europa brevetată ca pilot al SUA. Smaranda începe să fie apreciată la adevărata ei valoare şi, revenită în ţară, este decorată de către Regele Carol al II-lea pentru meritele ei. 

Ajunge pe mâna sovieticilor

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Smaranda şi-a pus toate cunoştinţele despre aviaţie în slujba armatei române, alături de aviatorii şi de paraşutiştii conaţionali. După război, aceasta protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, într-un memoriu semnat alături de alte personalităţi, care ajunge, însă, pe mâna sovieticilor, iar Smaranda şi ceilalţi semnatari sunt supuşi opresiunii comuniste. 

Aviatoarea româncă este condamnată, în lipsă, la doi ani de închisoare şi este nevoită să se ascundă şi să-şi schimbe numele, pentru a nu fi trimisă la închisoare.

Fiind grav bolnavă de cancer la sân, eroina a fost operată sub numele de Maria Matei, iar la sfârşitul anului 1947, s-a retras la ferma Congregaţiei Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. Un an mai târziu, la doar 50 de ani, murea după ce a fost internată pe ascuns la Clinica Universitară din Cluj-Napoca.