Cine a creat și ce s-a întâmplat pe „Insula canibalilor”, ascunsă multă vreme de ruși?
În 1930, Iosif Stalin a trimis 6.700 de țărani în exil intern. Partidul comunist îi condamnase să muncească până la moarte pe o insulă necunoscută. Aproape 5.000 s-au stins din viață într-
unul dintre cele mai terifiante moduri posibile, în sistemul sovietic de lagăre denumit gulag.
Pentru a păstra vie memoria victimelor, un grup de localnici a călătorit peste 500km pentru a ajunge acolo unde au avut loc atrocitățile. Prizonierii politici ai regimului fuseseră obligați să trăiască pe o insulă mică și nelocuibilă și să ajungă la o înțelegere. Cei care puneau condițiile înțelegerii respective, adică cei păsuiți de autoritățile sovietice, au recurs la excese brutale. Fără să-i supravegheze cineva, situația a scăpat de sub control.
Ideea prezentată lui Iosif Stalin s-a dovedit a fi un sistem care a eșuat complet în insula siberiană.
Experiment social
Întreaga poveste a luat naștere în mai 1930, când au fost debarcați în jur de 3.000 de oameni cărora li se cerea să ajungă la o înțelegere. La acea vreme, trebuie precizat că Uniunea Sovietică suferea crunt din cauza înfometării populației. Stalin i-a forțat pe țărani să se unească în ferme colective, în încercarea lui de-a construi socialismul.
Cu alte cuvinte, cine deținea vreo bucată de pământ în Uniunea Sovietică trebuie să-l predea statului. Zis și făcut! Doar că era nevoie de mână de lucru în aceste ferme. Strategia conducătorului suprem n-a făcut decât să creeze conflict cu țăranii, motiv pentru care au început deportările. Atunci când majoritatea populației respectă legile de frică, trebuie să creezi alte legi pentru a popula și închisorile.
Luați de acasă, țăranii au fost transportați pe insula siberiană în condiții atât de dure, încât 27 de oameni au murit pe drum. Documentele oficiale vorbesc despre un proiect care prevedea construirea unei rețele între lagărele de muncă.
Condiții extrem de dure de trai
Programul respectiv nu era atât despre ferme colective, cât mai ales despre eliminarea celor nedoriți. Când oamenii erau aduși, nu primeau unelte de muncit pământul. De fapt, nu li se dădea mâncare, adăpost, stăteau și îndurau vremea rea și nu respectau nicio înțelegere, în ciuda a ceea ce li se promisese inițial. Criminalii începuseră să facă legea acolo și, în numai câteva săptămâni, insula a devenit extrem de neigienică și de periculoasă.
Cei slabi nu erau protejați de nimeni și de nimic, lucru care a explodat în ceva absolut cutremurător – canibalism. Neavând ce mânca, cei puternici legeau femei și fete de copaci. În timp ce încă mai trăiau, le erau îndepărați mușchii și sânii pentru a fi mâncați. Pe măsură ce prizonierii deveneau tot mai înfometați, li se aduceau noi trupuri vii de mâncat.
Ficat și inimă de om
Cei mai mulți deveniseră criminali, iar canibalismul care avea loc acolo devenise de-a dreptul barbar. Un prizonier supraviețuitor a povestit cum oamenii de acolo mâncau ficat și inimă de om prăjite. Pe la mijlocul lunii iunie, s-a ajuns la concluzia că proiectul a eșuat, motiv pentru care experimentul s-a încheiat.
Se estimează că în jur de 4.000 de oameni au murit acolo.
Foto - Shutterstock
