ABC-ul igienei. Cum se spălau oamenii înainte să se inventeze săpunul?
Unul dintre beneficiile lumii moderne este că avem la dispoziție tot felul de produse de curățare, de la banalul săpun la loțiuni de corp și față, detergenți și șampoane, care ne îndepărtează mirosurile urâte și ne mențin curați. Totuși, săpunul și canalizarea – care fac posibile băile și dușurile noastre zilnice – sunt relativ recente în istoria omenirii. Și atunci cum se curățau oamenii înainte de inventarea lor?
Cea mai veche variantă de-a te curăța este baia. Atunci când simțeau nevoia să se spele, oamenii intrau într-un râu sau ocean și se clăteau până considerau că era suficient. Pe măsură ce omenirea a progresat, baia din râu a fost adusă înăutru, în casele populației.
Cea mai veche cadă de baie din lume a fost descoperită în ruinele antice din Mohenjo-daro și datează încă din anul 2.500 Î.H., ne informează BBC.
Curățarea în Antichitate
După cum știm cei mai mulți dintre noi, băile publice din Grecia și Roma sunt cele mai cunoscute din Antichitate. Grecii și romanii nu era deloc pudibonzi, ci se dezbrăcau de față cu toată lumea și se îmbăiau alături de restul lumii fără pic de rușine.
Ancient Greek and Roman Bathing susține că, în apogeul imperiului roman, existau piscine cu apă caldă și altele cu apă rece, dar și saune, săli de sport și de masaj.
Îmbăierea este un subiect frecvent abordat și în cultura japoneză și-și are originea în ritualurile de purificare ale călugărilor buddhiști din secolul al VI-lea.
Apa era la comun, așadar curățarea se făcea, cu ajutorul unui exfoliant ca nisipul sau orezul, înainte ca oricine să se scufunde în cadă. Tradiția de-a te curăța înainte de-a intra în apă a rămas vie și-n ziua de azi în Japonia, ne informează Bathclin.
Apa și uleiul
În Roma Antică, oamenii se spălau și cu uleiuri, nu numai cu apă. Se ungeau cu ele în timpul pregătirii pentru baie, iar beneficiul maxim era că acele uleiuri se amestecau cu grăsimea de pe piele, după care se înlătura tot excesul cu ajutorul unei perii. Universitatea din Washington explică cum se puteau înlătura astfel bacteriile și microbii de pe suprafața corpului uman.
De fapt, de la curățarea cu uleiuri la spălarea cu săpun n-a fost decât un pas. Dacă e să privim situația din punct de vedere chimic, săpunul nu este altceva decât o înșiruire de molecule care, pe de-o parte, atrag apa și, pe de altă parte, atrag grăsimea.
Prima dovadă scrisă a existenței săpunului datează de peste 4.000 de ani și provine de la sumerieni.
Totuși, acel săpun nu era folosit în scop uman, ci la spălarea lânii, susține A Cultural History Of Chemistry.
Citește și Cum să foloseşti corect un bideu. Este mult mai uşor decât ai crede
Săpunul pentru oameni
Moda spălării cu săpun a luat naștere în Evul Mediu, iar, până atunci, fusese folosit doar în scop industrial.
Unul dintre primele săpunuri din lume a fost Aleppo, confecționat în Siria. Cruciații l-au adus înapoi în Europa, unde a devenit pupular în rândul nobilimii. Abia în secolul al IXX-lea, a ajuns săpunul și la populația generală.
Datorită revoluției industriale, săpunul a început să fie produs în masă și la prețuri accesibile, lucru care a dus la salvarea multor vieți. Soldații britanici din războiul din Crimeea mureau mai mult din cauza infectării rănilor decât pe câmpul de luptă.
În altă ordine de idei, igiena era precară, iar săpunul a făcut posibilă salvarea multor vieți prin curățarea rănilor. La încheierea războiului, soldații, recunoscători, au adus acasă la ei obiceiul spălării cu săpun.
Foto - Shutterstock
