Războiul din grădină: plante care nu se suportă
Grădinarii experimentaţi ştiu cel mai bine să planteze florile şi legumele în acelaşi spaţiu, astfel încât să obţină cele mai bune rezultate, iar plantele să fie fericite. Deşi poate părea o ştiinţă exactă, grădinăritul ţine mai degrabă de observaţie decât de principii teoretice.
Nucul îşi otrăveşte competitorii
Alelopatia este mecanismul prin care planta îşi reduce numărul competitorilor din imediata vecinătate, prin secreţia anumitor substanţe toxice. Un exemplu tipic e nucul, care nu permite nimănui să folosească spaţiu sub coroana lui. Copacul produce o substanţă chimică denumită juglonă, care se răspândeşte pe sol în urma ploilor care spală frunzele sale sau odată cu frunzele căzute, rămase peste iarnă să se descompună. Soluţia? Dacă vrei să plantezi gazon sau o altă plantă la umbra nucului, asigură-te că îndepărtezi toate frunzele moarte.
Roşiile acceptă vecini din interes
Roşiilor le place vecinătatea gălbenelelor, usturoiului, cepei verzi şi busuiocului, pentru că acestea le protejează de viermi. Roşiile, cartofii, ardeii graşi şi vinetele, toate aparţinând clasei Solanaceae, sunt sensibile la acelaşi tip de ciuperci şi boli virale. Au şi acelaşi tip de dăunători, aşa că e logic ca ele să nu fie învecinate. Aceeaşi logică se aplică şi cruciferelor (varză, conopidă, broccoli şi verzei de Bruxelles).
Conopida, varza şi broccoli preferă ierburile aromatice
Când e recoltat, broccoli lasă în pământ un reziduu chimic care nu permite creşterea altei plante în locul lui. Totuşi, când e în pământ, adoră compania cepei şi a usturoiului, dar nu suportă busuiocul, fasolea, roşiile sau căpşunile. Verişoara sa, varza, e foarte sensibilă la dăunători, deci ca să se apere mai eficient, acceptă în vecinătatea ei plante aromatice puternice, ca mărarul, ţelina, menta, cimbrul sau rozmarinul. Excepţia e busuiocul. Tot din familia cruciferelor, conopida adoră şi ea compania plantelor aromatice dar, la fel ca varza, se ţine departe de busuioc. Nu-i plac nici roşiile, fasolea sau căpşunile. Antipatia e reciprocă.
Mofturoşii sparanghel şi fenicul
Sparanghelul se înţelege foarte bine cu năsturelul şi gălbenelele, busuiocul şi pătrunjelul, dar nu-i place de usturoi şi de fenicul. Nici ceapa nu e indicat să fie plantată în vecinătatea sparanghelului. Feniculul, de fapt, nu e agreat de multe plante. De usturoi nu-i place, pentru că sunt amândouă plante care conţin compuşi cu sulf. Au nevoie şi de aceleaşi substanţe nutritive, deci apare problema concurenţei.
Pretenţiile fasolei şi morcovilor
Fasolea are capacitatea de a fixa azotul în sol, îmbogăţindu-l astfel. Îi place vecinătatea spanacului, castravetelui, cartofului şi porumbului. Nu e bine să stea lângă conopidă, broccoli, muştar, usturoi, ceapă verde, salată şi praz. Morcovii nu se-nţeleg bine cu mărarul şi ţelina, dar pot fi plantaţi fără probleme lângă ridichi, ceapă şi praz.
Ciondăneala florilor din glastră
Dacă intri din grădină în casă, la aşezarea florilor în ghiveci trebuie, de asemenea, să ţii cont de preferinţele fiecări flori în parte. Narcisele trebuie întotdeauna puse separate de alte flori. În competiţia pentru substanţe nutritive, ele îşi vor anihila adversarele prin producerea unei toxine mortale. Trandafirul e un elitist care nu suportă vecinătatea nici unei alte flori. Îi place să înflorească singur.
Ştiai că…
…porumbul, pepenele şi dovleacul sunt cei mai buni prieteni? Foarte tolerantul porumbul se înţelege bine şi cu castravetele sau cu cartoful. Singura excepţie e nesuferita aia de roşie, care-i aşa de pretenţioasă că-ţi vine s-o faci bulion!
…pepenele, plantat peste tot prin grădină, o protejează de invadatoarea iederă? El se-nţelege bine cu roşia, dar nu-i place de cartof.
