Cum faci cel mai bun magiun de prune. Ingredientul secret care îi dă un plus de savoare

1 shutterstock 1523603639 jpg jpeg

Fie că-l mâncăm cu o felie de pâine de casă, fie că-l folosim la cornuleţe sau la diverse alte prăjituri, magiunul e deliciul din cămară, în anotimpul rece. Cel mai întâlnit este cel de prune, dar se poate face şi din caise, corcoduşe sau chiar legume. Pentru un plus de savoare, gopodinele adaugă, pe lângă fructe, un ingredient special.

Ca multe alte preparate din lume, magiunul s-a născut din sărăcie. Acum mai bine de un secol, la ţară se consuma orice creştea în gospodărie sau pe lângă, astfel că fructele erau folosite pentru prepararea acestei paste groase şi aromate.

Zahărul nu era un ingredient comun mai ales la ţară, aşa că magiunurile erau făcute doar din fructe dulci: corcoduşe, caise, prune. Acestea erau fierte până ce deveneau pastă, iar apoi păstrate pentru iarnă sau consumate pe loc, de cele mai multe ori cu mămăligă, pentru că nici pâinea nu era des întâlnită în dieta ţăranilor la vremea aceea.

Există însă diverse sortimente de magiun preparate din dovleac sau din legume dulci, cum ar fi sfeclă şi morcov, însă clasicul magiun de prune este preferatul tuturor, iar acum aceste fructe sunt în plin sezon.

Pe lângă fructe, gospodinele adaugă un ingredient care dă textură şi aromă magiunului.

 

Reţeta tradiţională de magiun de prune

Ingrediente

  • 5 kg prune
  • 500 g zahăr, opţional
  • sâmburi de caise, migdale sau nuci

Mod de preparare

Spală fructele şi aruncă-le pe cele stricate, apoi le tai în jumătăţi şi scoţi sâmburii. Pune fructele într-un vas încăpător (ceaun de tuci sau de fontă, de preferat). Dacă doreşti să obţii un magiun foarte dulce, poţi adăuga zahăr. Amestecă din când în când, până ce compoziţia dă în clocot.

Când începe să clocotească, amestecă în mod constant, deoarece există riscul ca pasta să se lipească. Fierbe magiunul timp de câteva ore, amestecând foarte des. Pentru o textură crocantă dar şi o aromă deosebită, unele gospodine adaugă sâmburi de caisă tocaţi grosier, dar aceştia pot fi înlocuiţi cu migdale crude sau cu nuci. La un kilogram de fructe se pune o mână de sâmburi. Aceştia se adaugă în ultimele 15 minute de fierbere. Magiunul e gata când pasta este bine legată şi tare.

Transferă magiunul în borcane curate, preîncălzite, pentru a evita spargerea lor din cauza temperaturii ridicate. Sigiliază-le, acoperă-le cu câteva pături şi lasă-le să se răcească până a doua zi. Păstrează-le într-un loc răcoros şi uscat.

FOTO Shutterstock