Labradoodle, cel mai vesel căţel. Îi plac familiile active
Prietenos şi devotat, acest blănos pare o jucărie de pluş cu viaţă, care devine imediat mascota întregii familii.
Îţi doreşti un prieten necuvântător blând, jucăuş, dar şi protector? Labradoodle este una dintre cele mai „iubibile“ rase, cu exemplare care nu se găsesc tocmai uşor, dar de care copiii se vor ataşa imediat. Sunt câini excelenţi, uşor de dresat şi foarte loiali, ce formează legături puternice cu familiile lor – la fel ca Goldendoodle, „frăţiorul“ său vitreg. Fiind foarte activi, le place să stea cât mai mult în natură şi le place compania copiilor şi altor câini. Sunt, însă, câteva aspecte de care trebuie să ţii cont, atunci când te horărăşti să aduci un Labradoodle în familie.
Origine recentă
Spre deosebire de rasele clasice, Labradoodle este un metis între Labrador Retriever şi Pudel Miniatural sau Standard, o rasă de generaţie relativ nouă. Prima încrucişare a fost făcută în 1989, într-un laborator australian de Wally Conron, de la Royal Guide Dog Services. Acesta şi-a dorit să creeze pentru o clientă nevăzătoare din Hawaii primul câine de asistență hipoalergenic din lume, anume pentru acele persoane cu deficiențe de vedere care erau şi alergice la părul de câine. Rezultatul a fost acest căţel haios, cu blană ondulată, care nu lasă păr prin casă şi nici mătreaţă – cauza principală a dezvoltării alergiilor.
Cu toate că experimentul său este unul bine primit de publicul iubitor de animale, Wally Conron regretă crearea acestei rase, pentru că a pornit un trend periculos, acela al încrucişării raselor fără a lua în calcul starea de sănătate a puilor rezultați, care dezvoltă adesea afecțiuni congenitale.
Caracteristici
Având la bază o rasă robustă, utilitară şi o alta nostimă şi jucăuşă, Labradoodle este un câine inteligent, activ şi drăgălaş. Ca dimensiuni, se poate încadra în trei categorii: miniaturală (6,8-13,6 kg), medie (13,6-20 kg) şi standard (peste 20 kg). Deoarece aceştia sunt metişi, trăsăturile lor fizice nu sunt încă standardizate, deci nu există garanţia ca puiul de Labradoodle pe care îl achiziţionezi să se înscrie strict într-una din cele trei categorii de greutate. Pentru a obţine o uniformitate între aceste animale, din punct de vedere al aspectului fizic, al dimensiunilor şi al temperamentului, crescătorii trebuie să selecteze puii care au trăsăturile urmărite şi să îi împerecheze pe parcursul câtorva generaţii, pentru ca respectivele trăsături să devină constante în cadrul rasei.
Labradoodle au, totuşi, unele caracteristici dominante: sunt rezistenţi la activitate, dar şi receptivi la dresaj, ceea ce îi face ideali ca însoţitori şi câini de terapie.
Nevoi particulare
Această rasă este potrivită pentru o familie activă, căreia îi plac drumețiile și plimbări lungi. În mod special, aceşti câini adoră să înoate, la fel ca părintele lor, Labradorul. Cei de talie medie au necesităţi normale de mişcare, în timp ce exemplarele mari sunt mai agitate decât cele de talie mică şi au nevoie de joacă intensă şi plimbări lungi. Totuşi, ei sunt câini de companie şi, fiind foarte ataşaţi de stăpâni, dar având şi unele sensibilităţi fizice, au nevoie să fie ţinuţi în casă, niciodată afară.
Având o blană lăţoasă sau ondulată, necesită îngrijire frecventă. Prin urmare, va trebui să-l perii o dată la două zile, cu o perie cu dinţi metalici, şi să-l tunzi la fiecare 8-12 săptămâni.
Pentru că are urechi mari, infecţiile auriculare pot reprezenta o problemă. După baie sau după o sesiune de înot, urechile trebuie curăţate şi uscate.
Şi, la fel ca orice alt companion blănos, trebuie să aibă un aport optim de hrană, vitamine şi minerale – cu suplimentări speciale în cazul unor deficienţe constatate de medicul veterinar, la consultul periodic.
Probleme de sănătate
Potrivit creatorului Wally Conron, majoritatea puilor de Labradoodle rezultați nu sunt sănătoși, iar exemplarele sănătoase sunt foarte rare. Asta înseamnă că pot avea boli genetice. Dar, de-a lungul timpului, s-a constatat că metişii sunt, totuşi, mai rezistenţi decât câinii din rase pure, ei împrumutând caracteristicile cele mai bune ale raselor din care provin, potenţându-le. Aşadar, cu puţin noroc, un Labradoodle poate fi ferit de bolile congenital ale Labradorului şi Pudelului: displazia şoldului și a cotului, hipotiroidism, boala Addison.
De la început, e bine să achiziţionezi un exemplar crescut sub supraveghere, într-o canisă specializată şi cu certificat de sănătate la zi. În plus, trebuie să te informezi de la crescător de problemele apărute în rândul puilor din acea serie şi de starea de sănătate a părinţilor, pentru a creiona un scurt istoric medical.
Nu în ultimul rând, dieta sănătoasă şi mişcarea îi pot asigura o viaţă sănătoasă, pe parcursul cello 10-15 ani pe care îi poate petrece lângă tine şi familia ta.
@shutterstock
