Povestea aspirinei
Cu 400 de ani înainte de Hristos, părintele medicinei, Hipocrate, prescria ceaiul din coajă de salcie pentru calmarea durerilor şi scăderea febrei. Remediul era menţionat şi în textele antice din Sumer şi Egipt.
Mii de ani mai târziu,medicina descoperea acidul acetilsalicilic – aspirina modernă.
Când eram copil,credem cu tărie că aspirina tratează orice boală,fiindcă nu exista familie care să nu aibă în casă măcar o pastilă de acid acetilsalicilic. Eram convinsă că e un medicament-minune,un panaceu care te face bine cât ai clipi din ochi. Bunica mea obişnuia să ia,în fiecare seară,la culcare,o aspirină cu un pahar de apă rece,de fântână. Uneori,o rugam să îmi dea şi mie măcar jumătate,chiar dacă nu eram bolnavă,fiindcă îmi plăcea să o sfărâm între dinţi şi să îi simt gustul acrişor. Nu am bănuit nicio clipă că în spatele comprimatului există o istorie veche de mii de ani.
Miracolul din... copac
Anticii foloseau în mod curent fierturile din scoarţă de copacpentru combaterea diverselor begeşuguri. Sute de ani mai târziu,cercetători din toată Europa descopereau valenţele terapeutice ale extractului de salcie albă,care,deşi uşura durerea,cauza iritaţii ale stomacului. Unii pacienţi aveau greţuri şi vărsături după ce luau acest medicament.
Leac pentru artrită
În anul 1897,chimistul german Felix Hoffmann – supranumit „părintele aspirinei“- producea,la scară industrială,acid acetilsalicilic,în încercarea sa de a crea un tratament pentru tatăl său,bolnav de artrită. Hoffman nu este însă cel care a descoperit aspirina,ci cel care a pus la punct procedeul de sinetză industrială a acestui medicament. La baza studiilor sale s-au aflat experimentele făcute de biologi,medici sau chimişti din întreaga lume,care încercau să obţină leacuri pentru bolile vremii. Compania Bayer din Germania este cea care înregistra aspirina ca marcă proprie,la finele secolului al XIX-lea. Numele a fost gândit din iniţiala cuvântului acetil,„a“,„spir“,de la specia de arbuşti Spiraea care conţine salicină şi „in“,o terminaţie specifică pentru medicamente.
Nelipsită din trusa medicală
La început,aspirina se vindea sub formă de pulbere şi abia în jurul anilor 1900 a fost comercializată pe post de pastilă. Deşi se putea cumpăra fără prescripţie medicală şi nu era foarte scumpă,pacienţii preferau să consulte un medic înainte. Aşa se face că doctoriicare veneau acasă,la bolnavi,aveau întotdeauna o mostră pe care o administrau pentru calmarea stărilor febrile.
Citeşte şi Iată care sunt cele mai periculoase combinaţii între medicamente şi alimente
Aspirina tamponată,o alternativă
Acidul acetil salicilic a fost primul medicament produs la scară industrială. Ulterior,pentru scăderea riscului de hemoragie digestivă,a fost produsă aspirina tamponată-o combinaţie de acid acetil salicilic şi clorură de calciu. Popularitatea aspirinei a scăzut după lansarea pe piaţă a paracetamolului şi a ibuprofenului,în anii ’60.
O aspirină pe zi,pentru cardiaci
Astăzi,aspirina este recunoscută în toată lumea ca un medicament folositor în prevenţia anumitor boli cardiovasculare. Se ştie că poate împiedica producerea atacului de cord,de aceea doctorii prescriu acid acetilsalicilic suferinzilor cu inima. „Dacă aş naufragia pe o insulă şi aş dori să am o pastilă la mine,aceea ar fi aspirina“,afirma un doctor american,convins de beneficiile tabletei. Medicii recomandă ca persoanele care au probleme cu stomacul să folosească şi un protector gastric înainte de a lua acest medicament antiinflamator.
Ştiai că…
…aspirina a fost primul analgezic care a ajuns în spaţiu? Medicamentul a fost inclus în trusa de prim-ajutor a echipei din misiunea Apollo 11,în 16 iulie 1969,la prima aterizare pe Lună.
...aspirina a intrat în 1950 în Cartea Recordurilor pentru cel mai bine vândut medicament din lume?
...anual se consumă 50.000 de tone de aspirină la nivel mondial?
