Ce efecte au sunetele din mediu asupra bebelușului din uter?

Fiecare viitoare mamă ajunge, la un moment dat, să vorbească instinctiv cu copilul din burtică, mângâind-o și rostind cuvinte blânde. Acest gest, pe cât de natural, pe atât de semnificativ, este mai mult decât o expresie de iubire. Cercetările arată că fătul poate auzi sunete încă din săptămâna 16-20 de sarcină, iar în ultimele luni, capacitatea auditivă devine tot mai rafinată, permițându-i să recunoască vocea mamei și alte sunete familiare.

Pe lângă vocea maternă, fătul poate percepe zgomote din exterior, cum ar fi muzica, vocile altor persoane sau zgomotele din mediul înconjurător. Totuși, aceste sunete sunt filtrate de lichidul amniotic, ceea ce le face mai înfundate și mai puțin clare. În ciuda acestui lucru, ele au un impact semnificativ asupra dezvoltării neurologice și emoționale a bebelușului.

Studiile sugerează că stimularea auditivă în uter nu doar că ajută la dezvoltarea auzului, ci poate contribui și la crearea unei legături puternice între mamă și copil. De aceea, vorbitul cu bebelușul, cântatul sau expunerea la melodii liniștitoare sunt practici benefice. Mai mult, după naștere, bebelușii recunosc sunetele pe care le-au auzit în timpul sarcinii, ceea ce le oferă un sentiment de confort și siguranță.

Chiar dacă ideea că Mozart ar putea face copilul mai inteligent rămâne un mit, comunicarea și conectarea cu micuțul din pântece prin voce sau muzică reprezintă un mod minunat de a-i sprijini dezvoltarea și de a construi o relație unică încă de la început.

Sunete constante

La 24 de săptămâni de sarcină, fătul reacționează la lumină, activitatea mamei și chiar la atingerea ei. În ceea ce privește auzul, copilul nenăscut aude cel mai bine două lucruri – sunetul pe care sângele gravidei îl face când circulă prin vene și vocea mamei. Nu-i de mirare că, odată născut, bebelușul se liniștește și chiar adoarme când aude o voce huruită, cu o tonalitatea joasă! Mai mult, nou-născutul reacționează foarte bine la sunetele care se repetă cu aceeași intensitate, cum ar fi vuietul vântului sau valurile mării. Acesta este și motivul pentru care copiii mici adorm când merg cu mașina sau trenul, pentru că sunt obișnuiți cu zgomote constante, egale care intensitate.

Cum era și de așteptat, fătul aude cel mai bine vocea mamei, care circulă spre cel mic prin plămânii gravidei. Odată ce se obișnuiește cu vocea mamei, copilul va învăța, în scurt timp, să se miște în ritmul vorbelor celei care-i va da naștere și-i va recunoaște vocea dintr-o mie. Sfatul specialiștilor este ca, din moment ce fătul te aude, să vorbești cu el și să-l încurajezi pe tătic să facă la fel. Ascultă melodiile preferate în timpul sarcinii și masează-ți adesea burtica rotunjoară. O astfel de conexiune cu copilul tău îți va aduce un sentiment extrem de plăcut și o legătură strânsă înte voi doi pe viață!

Când începe fătul să audă

Studiile susțin că limbajul se învață încă dinainte de naștere. Urechea internă începe să se dezvolte pe la 10 săptămâni de sarcină, însă abia pe la 15-20 de săptămâni pot auzi fetușii ceva, când tot sistemul lor auditiv e conectat la creier. Oricum e o adevărată performanță, având în vedere că fătul poate auzi înainte ca restul organelor să fie complet formate! Pare ciudat că fătul poate auzi cuvinte și sunete în uter, însă tot ce trebuie să știm e că acest lucru e posibil deoarece partea de creier responsabilă cu procesarea sunetelor devine activă în ultimul trimestru de sarcină, iar sunetul trece destul de ușor prin abdomenul mamei. Ca să înțelegi mai bine cum anume aude copilul nenăscut, pune-ți mâna pe gură și începe să spui ceva. Vocea joasă și huruită care se aude este extrem de similară cu sunetul pe care-l aude fătul din uter.

Abilitățile senzoriale, precum auzul, văzul, mirosul, gustul și atingerea, se dezvoltă cu câteva săptămâni înainte de naștere. Iar noile studii arată nu numai că bebelușii aud în uter, dar își și amintesc ce au auzit. Un făt sănătos poate avea reacții la sunete. Mediul acustic din uter e dominat de bătăile de inimă ale mamei, vocea sa și respirația. Aceste sunete sunt însoțite de zgomotele venite din exterior, ca vocile părinților, muzica etc. În timp ce majoritatea sunetelor sunt înăbușite de peretele abdominal al mamei și de lichidul amniotic, sunetele de joasă frecvență sunt cele care se pot auzi cel mai bine, pentru că undele sonore circulă mai bine când au frecvență joasă.

Prea mult zgomot strică!

În timpul oricărei sarcini, e de preferat ca, după a 20-a săptămână, să fie limitat nivelul zgomotelor din mediul de lucru la sub 85 de decibeli. În caz contrar, există risc crescut de a lua prea puțin în greutate, hipertensiune gestațională și naștere prematură. Drept urmare, nu e recomandat ca gravidele să pună căști pe burtă, pentru că sunetul poate fi amplificat, lucru care poate duce la numeroase probleme medicale legate de auzul micuțului.

@shutterstock