Cine pierde, cine câştigă divorţul?

Subiectul a acaparat micile ecrane, prima pagină a ziarelor, discuţiile din metrou. Complicaţiile separării Columbenilor ne-au făcut să ne gândim şi noi la cât de puţine ştim despre implicaţiile divorţului.

Orice statut social ai avea,nu-i uşor să treci printr-un proces de divorţ. Am conştientizat-o cu toţii urmărind „cazuri celebre” la jurnalele de ştiri sau destăinuirile prietenilor. Dar atenţie! Acesta nu-i un text despre cazul Borcea sau Columbeanu,ci despre ce înseamnă un divorţ în viaţa oricărui cuplu.

"Au fost momente îngrozitoare!"

Ce-i drept,este cu atât mai complicat cu cât totul se desfăşoară în lumina reflectoarelor. Despre asta,am stat de vorbă cu Luminiţa Anghel. A divorţat în 2003,dar relaţia tensionată dintre ea şi fostul soţ,Marcel Puşcaş,nu s-a încheiat atunci. Dimpotrivă. Mulţi ani după,Luminiţa a suportat consecinţele.

„Din punct de vedere juridic,nu a fost complicat. Eu am fost de la început tutorele de drept al copilului. Am avut chiar norocul ca David să aibă vârsta la care să-şi spună părerea în instanţă. Emoţional,a fost însă traumatizant pentru mine şi,mai ales,pentru copil. Pentru el a fost cu atât mai dureros cu cât atacurile la adresa mea,ca mamă,lansate în media au fost dure. La şcoală,a avut parte de tot felul de şicane din partea colegilor. Am mers cu el la maimulţi psihologi. A avut febră 40 şi stări de apatie. Au fost momente îngrozitoare”,şi-a reamintit Luminiţa.

În faţa legii

Cum îşi poate pierde o mamă copilul la divorţ? Neîndeplinind câteva condiţii. Avocatul Iulia Mâţ,de la Sorescu &Mateescu Low Firm,ni le prezintă:„Mai întâi,trebuie să dovedeşti că ai o locuinţă,fie şi cu contract de închiriere sau de comodat,şi un venit stabil“.

Codul Familiei protejează copilul. Dacă nu a împlinit 10 ani,ca să aleagă părintele cu care vrea să rămână,se face dovada,prin martori,că este mai ataşat de unul dintre părinţi. În orice proces de încredinţare a unui minor,este chemată Autoritatea Tutelară,care face o anchetă şi se asigură că părintele care păstrează copilul are condiţii materiale optime. E de preferat un divorţ prin acordul părţilor,care acum (prin Legea 202/2010),este posibil şi dacă sunt la mijloc minori.

Copilul are dreptul la pensie de întreţinere din partea părintelui de care a fost separat,cel mult până la 25 de ani inclusiv. Programul de vizitare de regulă se reduce la două weekenduri pe lună şi la jumătate din vacanţele şcolare. Asta pentru responsabilizarea ambilor părinţi.

Există depresie post-divorţ!

„Pentru a ieşi dintr-o depresie post-divorţ,trebuie să renunţi la o parte din tine şi să te redescoperi. Femeile nu reuşesc să uite şi nici nu se pot proiecta în viitor alături de altcineva la fel de repede precum bărbaţii. De aceea,ele sunt mult mai predispuse la depresie.”

Nu se termină niciodată?

Un divorţ se termină după câteva prezentări în faţa instanţei. Dar,de multe ori,asta nu înseamnă că povestea s-a încheiat. Este şi cazul Luminiţei Anghel,care a dus ani întregi războiul cu fostul soţ,pentru încredinţarea copilului. Şi nu pentru că soţul şi-ar fi dorit copilul,căci de-ar fi fost aşa,ar fi cerut custodia de la început.

„Atacurile fostului meu soţ au venit la mulţi ani după divorţ,prin 2007-2008. Ca femeie,nu mi-a fost uşor. A trebuit să suport umilinţe în plină stradă. Nu cred că poate cineva să înţeleagă cât de greu este:pur şi simplu,mergeam spre Radio,unde aveam pe atunci o emisiune,şi nu puteam să ridic capul din pământ de ruşine,din cauza a ceea ce auzeam. Credeţi-mă,divorţul este o experienţă dificilă.”

Prin ce trec copiii?

Greu de imaginat cât suferă un copil din pricina despărţirii părinţilor. Psihologul Loredana Ionaşcu spune că,imediat după divorţ,reacţiile celor mici sunt surprinzător de rapide:tristeţe,furie,frică,nelinişte. În unele cazuri,se ajunge chiar la separarea fraţilor,un act inuman,care duce la o ruptură definitivă între ei.

Copiii sunt extrem de afectaţi şi adesea se cred vinovaţi. Efectele se resimt pe termen lung,iar simptomele cele mai frecvente sunt enurezisul,regresia,agresivitatea,tulburările de comportament,dependenţa exagerată de părintele cu care rămân,de teama că şi acesta îi va părăsi.