"Dragi bunici, mă-ntorc la mami!"
Vine şi vremea în care bunicii aflaţi „în linia întâi” în creşterea nepoţilor trebuie să predea ştafeta părinţilor. Iar trecerea de la răsfăţul maxim la disciplină nu este cel mai uşor lucru. Iată câteva soluţii.
Pe aceeaşi temă:
Unde ieşi cu copiii la distracţie
Cum îl ajuţi să fie sigur pe el
Poate le-ai invidiat din toată inima pe mămicile care nu căutau disperate bonă pentru copil,având cel puţin o pereche de bunici la dispoziţie 24 de ore din 24. Sau pe cele care,din acelaşi motiv,puteau să meargă cu colegele la o cafea,cu soţul la film sau la petreceri.
Ei bine,îţi dau dreptate! Doar că am să-ţi spun câteva lucruri care te vor consola cu siguranţă. Să ştii că vine şi ziua scadenţei pentru norocoşii cu şapte rânduri de ajutoare la creşterea copilului. Când? O să aflăm îndată,din câteva situaţii cât se poate de veridice.Ajutor,începe grădiniţa!
Dacă primii trei-patru ani ţi-ai lăsat copilul cu bunicii cât erai plecată la serviciu,momentul în care trebuie să înceapă grădiniţa este destul de complicat. Trecerea lui de la programul de voie şi de răsfăţ la unul mai riguros nu-i va fi pe plac.
Trezit devreme,forţat să se îmbrace,să mănânce şi să plece rapid la grădiniţă,cel mic nu va accepta aşa de uşor schimbările. Vei avea nevoie de multă răbdare şi fermitate ca să schimbi lucrurile şi să instaurezi noi reguli.
* Înscrie copilul la o grădiniţă cu program prelungit,pentru ca să poată fi luat de unul dintre voi,părinţii.
* „Concediază-i” pe bunici. Iar tu rămâi fermă pe poziţie,nu face nicio derogare de la regulile
* Fă-i un program de stat cu bunicii,eventual în weekend.
Părinţii cei mai „răsfăţaţi” sunt cei care-şi recuperează copilul de la bunici abia când micuţul intră la şcoală. Dar... într-o clipă li se schimbă viaţa:adio,odihnă,ordine în casă,linişte! Nici cel mic nu este scutit de tulburări:unde sunt bunicii cei buni,pe care-i ducea de nas cum voia?
Venit la 6 ani în casa părinţilor,copilul este,de cele mai multe ori,răsfăţat şi refractar la orice fel de program. Dar să-i recunoaştem şi calităţile:bunicii i-au dat toată atenţia,aşa că bagajul lui de cunoştinţe,vocabularul,dezvoltarea fizică şi psihică sunt uimitoare.
* Aduceţi copilul acasă înainte cu câteva luni de începerea şcolii,ca să aibă timp să se familiarizeze cu noutăţile din viaţa lui.
* Treceţi treptat către regulile pe care vreţi să i le impuneţi,fără cicăleală sau pedepse.
* Faceţi în aşa fel încât să vă petreceţi cât mai mult timp cu copilul,în activităţi plăcute şi instructive,să simtă cât de bine este alături de părinţi.
* Încearcă să nu ai opinii divergente cu tatăl copilului.
După ce bunicii au fost cei mai îngăduitori oameni de pe Pământ,întoarcerea copilului acasă te pune la treabă. Şi pentru că odorul nu este dispus să-i iubească decât pe cei care-l tratează regeşte,apar daruri peste daruri,care să întreacă tot ce au făcut bunicii până atunci.
Urmarea-i uşor de ghicit:copilul trece din răsfăţul bunicilor în cel al părinţilor,fără să înveţe nimic despre comportament corect,politeţe,disciplină,responsabilitate şi respect.
Desigur,a-i lăsa pe bunici să contribuie la îngrijirea copilului nu este un lucru rău. Şi nici excluderea lor din viaţa nepotului nu este soluţia ideală. Nu recurge la cadouri şi la alte recompense când copilul nu le merită sau dacă nu este un eveniment special.
Bine de ştiut
* Cât mai stă la bunici,informează-te ce a făcut rău copilul într-o săptămână şi dirijează,chiar de la distanţă,micile pedepse pe care le merită. Fii autoritatea pe care o respectă şi bunicii.
* Cel mai bun lucru este să le ceri bunicilor să impună şi ei regulile din casa voastră.
