Inseminarea artificială – Procedura indicată cuplurilor care din motive inexplicabile nu pot avea un copil
Dacă un cuplu nu poate concepe în mod convențional o sarcină, atunci se poate efectua un tratament de inseminare artificială la o clinică de fertilitate și ginecologie. Tipul de tratament se alege în funcție de cauza infertilității, de problemele de sănătate ale pacienților.
Medicii recomandă mai ales două tipuri de tratament și anume:
· Inseminarea intrauterină în care sperma este pregătită în laborator înainte de a fi introdusă în colul uterin
· Inseminarea intracervicală care este o metodă non-invazivă și nedureroasă, prin care se introduce sperma în colul uterin.
Alte tipuri de tratament sunt: inseminarea intravaginală și inseminarea intratubară.
Care sunt ratele de succes oferite de inseminarea artificială?
Rata de succes depinde de anumiți factori, de cauza infertilității și vârsta femeii.
În cazul cuplurilor la care bărbații au sperma de bună calitate dar care, din diverse motive nu pot avea relații intime, șansele de succes ale inseminării în obținerea unei sarcini sunt mai mari, comparativ cu pacienții cu spermograma modificată.
Un rol important în creșterea ratei de succes îl au și factorii feminini. Femeile cu vârsta peste 35 ani au șanse relativ reduse de concepție prin această metodă de inseminare artificială. De regulă, rata de succes variază între 10-15% pe încercare, iar șansele cresc la aproximativ 50% după cel puțin 4 încercări.
De asemenea, dacă după 4 încercări de inseminare artificială nu apare sarcina, atunci este posibil ca șansele să nu mai crească dacă metoda se repetă. În aceste cazuri, medicii recomandă metoda de reproducere asistată.
Inseminarea artificială are mai puține etape decât fertilizarea in vitro (FIV) și este mai simplă și mai accesibilă. Totuși, în ciuda complexității mai mari, tehnica FIV este cea care are cele mai mari procente de succes pe ciclu. În plus, în unele cazuri este recomandată fertilizarea in vitro, din cauza unor motive clare. În general, aceasta se aplică la femeile cu patologii tubare, sau în cazuri de mai multe inseminări intrauterine nereușite.
Cea mai populară metodă de inseminare artificială
În prezent, cea mai folosită în clinicile moderne este inseminarea intrauterină, care poate crește șansa de sarcină prin introducerea celor mai concentrate și mobile celule de spermă în partea superioară a uterului, la momentul potrivit. Metoda este nedureroasă și are șanse de reușită. Spermatozoizii se apropie mai mult de ovul, ei nu mai trebuie să treacă singuri bariera dificilă a colului uterin.
În cazul acestei metode, fertilizarea are loc în corpul femeii, în trompele uterine. În cazul fertilizării in vitro (FIV), aceasta presupune obținerea embrionilor în laborator.
Inseminarea intrauterină poate oferi unui cuplu șansa de a avea un copil atunci când acesta se confruntă cu infertilitate inexplicabilă sau de cauză necunoscută, când pacienta nu are un istoric complex de infertilitate, sau când are mucus cervical ostil sau insuficient, care împiedică trecerea sau supraviețuirea spermatozoizilor. De asemenea, această metodă se recomandă în caz de afecțiuni ale sistemului reproducător masculin, azoospermie, oligospermie, astenospermie, disfuncții erectile sau ejaculatorii.
În multe cazuri, inseminarea intrauterină este precedată de stimularea ovariană. Scopul acesteia este de a aduce unul sau doi foliculi la maturitate. Tratamentul este complex și necesită monitorizare ecografică pentru a asigura dezvoltarea corectă a foliculului, pentru a determina momentul cel mai favorabil pentru a declanșa ovulația ce va fi urmată de inseminare.
Medicii iau în calcul și efectuarea de inseminare intrauterină într-un ciclu spontan, prin monitorizarea dezvoltării naturale a folicului dominant. Această metodă oferă avantajul de a nu expune pacienta riscului sarcinilor multiple, care în anumite cazuri sunt și contraindicate. Totuși pentru o femeie cu o tulburare de ovulație, este necesar să se recurgă la stimularea clasică a ovulației cu monitorizare.
Inseminarea intrauterină este o procedură rapidă, simplă și nedureroasă. După realizarea ei, nu este necesar să se respecte o perioadă de repaus și nu există recomandări specifice de urmat. La 2 săptămâni după inseminarea intrauterină se face un test de sarcină de sânge. Prima ecografie de sarcină se programează la 5 săptămâni de la inseminare. Dacă testul de sarcină este negativ, atunci se face imediat un ciclu de tratament pentru o nouă inseminare.
