Fitoterapeut Teodora Necula: uleiul de oregano este eficient împotriva multor tulpini clinice de bacterii, inclusiv E. coli

Tratamentul cu ajutorul plantelor sau fitoterapia este cea mai răspândită metodă terapeutică din lume, datând din cele mai vechi timpuri. Un studiu paleo-etnobotanic al unui sit vechi de peste trei sute de mii de ani a scos la iveală nu mai puţin de 14 plante medicinale prezente în acel loc, excluzând ipotezele ce ţin de coincidenţă şi hazard.

Primele dovezi ale utlizării plantelor în scop medicinal ar putea fi cele descoperite în mormântul neanderthalian Shanidar IV, în Kurdistanul irakian, care datează de acum 62.000 de ani, notează Reader’s Digest în volumul „Secretele medicinei alternative – Ghid practic al terapiilor neconvenţionale‟. Datele istorice sugerează că India, China, Egiptul, Grecia, Roma – toate civilizaţiile antice cunoşteau virtuţile terapeutice ale unor plante.

Fitoterapia provine din grecesul „phuton‟, care înseamnă plantă, şi „therapeia‟, adică terapie, cură. Spre deosebire de medicină oficială, care utilizează principii active izolate pentru a trata, fitoterapia tratează cu ajutorul ansamblului de principii active dintr-o plantă. Numeroasele molecule ale unei plante acţionează în sinergie, astfel că se pot reduce dozele, cu scopul de a diminua riscul unor reacţii adverse şi fără să fie diminuată eficienţa.

Confundată cu homeopatia

→

Imaginea 1/2: 2 shutterstock 1097102048 jpg jpeg

Mulţi asociată fitoterapia cu homeopatia, care este o metodă terapeutică fondată pe principiul similitudinii. Adică tratează cu ajutorul unor substanţe extrem de diluate, care dacă ar fi înghiţite în stare pură, ar putea provoca simptomele bolii. Altfel spus, homeopatia vindecă răul cu răul, dar în cantităţi mici.

Fitoterapeutul Teodora Necula spune că hemeopatia, în plus faţă de plante, foloseşte şi substanţe de origine animală (venin de şarpe, de albină, cerneală, calcar de stridii etc.) şi de origine minerală sau chimică (grafit, sulf, mercur).Spre deosebire de fitoterapie, în homeopatie, substanţa de bază (vegetală, animală sau minerală) este diluată pentru a fi utilizată în doze foarte mici. De aici şi expresia populară „în doză homeopatică‟. Iar medicamentul prescris poate varia în funcţie de pacient, de profilul său, de istoricul său medical, de simptomele pe care le manifestă. Pentru aceeaşi boală, deci, doi pacienţi pot avea două tratamente diferite.

În concluzie, homeopatia stimulează procesul de autovindecare la toate nivelurile, folosindu-se regnul vegetal, mineral sau animal.

Nerespectarea dozei este periculoasă

Fitoterapia reduce în intensitate simptomele date de diverse boli prin administrarea de doze precise din anumite plante, în anumite concentraţii. Diferenţele de concentraţie dintre preparatele create din aceeaşi plantă face posibilă folosirea acesteia pentru diverse afecţiuni. Un specialist în fitoterapie poate să indice care sunt combinaţiile de plante şi de remedii care pot fi folosite cu maximum de eficienţă în cazul unei anumite boală, în funcţie de vârsta bolnavului. Nerespectarea dozajului şi a perioadei de administrare a leacurilor poate duce la efecte secundare nedorite sau la ineficienţa tratamentului. Unele plante, precum păpădia şi echinacea pot da alergii, altele, ca tătăneasa, pot provoca afecţiuni hepatice, deci trebuie folosite cu atenţie.

„Respectarea dozei este importantă pentru a fi eficientă compoziţia din produsul naturist şi pentru a avea efect pe termen lung. De asemenea, şi oră este importantă pentru efectul tratamentului‟, explică fitoterapeutul Teodora Necula.

Unele remedii influenţează efectul medicamentelor

Există unele leacuri obişnuite care sunt folosite de mulţi şi care s-au dovedit a fi inofensive. Pe de altă parte, există anumite plante care au efect puternic, efecte adverse importante în anumite combinaţii sau chiar anulează ori amplifică acţiunea unor medicamente. Este exemplul remediilor pe bază de sunătoare care interferează cu pilulele contraceptive şi cu tratamentul medicamentos al bolilor sistemului cardiovascular. Şi tratamentele prelungite cu banalul muşeţel sau cu usturoi pot afecta acţiunea anticoagulantelor. Echinacea reduce efectele antifungicelor şi antireumaticelor, iar ginkgo biloba şi ginsengul pe cea a anticoagulantelor şi antiinflamatoarelor (ibuprofen, aspirină).

Bin de ştiut!

Astăzi, multe medicamente au apărut ca urmare a remediilor din plante, cum ar fi antialgice (aspirină provenită din salcie albă, morfină – din mac), numeroase antibiotice şi antimicotice, sedative şi somnifere.

Teodora Necula, fitoterapeut, nutriţionist şi consilier hormonal: „Un produs cu proprietăţi extraordinare în lupta cu infecţiile este propolisul‟

1. Ce este fitoterapia?

Fitoterapia este o terapie experimentată de mii de ani, ce este bazată pe plante. Omul utilizează dintotdeauna plantele spre vindecare şi tratament, iar imediat ce a învăţat să scrie, el a consemnat descrieri şi consemnări despre proprietăţiile curative ale acestora, în tratate despre plante. Natura reprezintă farmacia verde a omului, la care a apelat încă din zorii existenţei sale şi căreia i-a ţinut mult timp ferecate tainele. Însă legat strâns de natura înconjurătoare, depinzând de ea, omul a căutat şi a învăţat să folosească proprietăţiile multor plante în tratarea bolilor, ajungând, astfel, să acumuleze în acest sens o anumită experienţă transmisă de-a lungul anilor.

2. Cele mai multe leacuri naturale sunt sigure. Există şi remedii ce pot deveni toxice?

Ceaiul verde, care este des utilizat, interferează cu absorbţia calciului şi a fierului, deci putem să ne trezim cu anemie. Ceaiul are efect tonic, dar el scade tensiunea arterială, aşa că cei cu tensiunea mică se pot trezi chiar cu stări de leşin.

Ginsengul, dacă este luat zilnic pe o perioadă mai mare de 21 de zile, va da o stare de agitaţie şi atunci se recomandă cu anumite intermitenţe (15 zile pe lună).

Ceaiul de tei are efect de sedare, de liniştire, te simţi foarte bine dacă îl consumi, dar dacă, întâmplător, eşti o persoană cu tensiune arterială mică şi nu te hidratezi suficient, poţi experimenta ameţeli.

Muşeţelul fluidifică sângele, deci dacă persoana respectivă ia un anticoagulant, va avea modificat nivelul de fluiditate a sângelui şi va suferi din pricina unor hemoragii nedorite.

3. Pot da reacţii adverse produsele naturiste administrate concomitent cu cele medicamentoase?

Plantele medicinale pot interacţiona cu medicamentele pe care le luaţi, scăzând sau crescând impactul acestora. Rezultatul poate fi ineficientă, suprastimularea sau creşterea toxicităţii în organism.

De exemplu, echinacea nu este indicată bolnavilor de tuberculoză şi de scleroză multiplă. De asemenea, pacienţii suferinzi de boala Crohn şi diabet zaharat tip I trebuie să evite administrarea produselor pe bază de echinacea. Din cauză că accelerează funcţiile sistemului imunitar, echinacea poate interacţiona şi cu medicamentele folosite după transplantul de organe.

Astragalusul nu este recomandat în aceeaşi perioadă în care pacienţii sunt supuşi intervenţiilor chirurgicale, din pricina creşterii riscului hemoragiilor. Şi armurariul trebuie evitat de hipertensivi şi de persoanele cu tromboflebită.

4 Ce plante fortifică sistemul imunitar şi cum trebuie acestea consumate?

Un produs cu proprietăţi extraordinare în lupta cu infecţiile este propolisul. Compoziţia biochimică a propolisului îi conferă proprietăţi deosebite, atât profilactice, cât şi curative. Intern, se foloseşte sub formă de tinctură, miere propolizata, pulbere.

Curcumina (turmericul) s-a dovedit a fi o substanţă valoroasă în mai multe probleme de sănătate. Aceasta îmbunătăţeşte activitatea sistemului imunitar, având, totodată, proprietăţi antivirale, antifungice, antiinflamatoare şi antitumorale.

Ghimbirul este apreciat ca un bun digestiv şi stimulator imunitar. Ghimbirul stimulează activitatea sistemului limfatic, previne acumularea de toxine care pot genera diverse afecţiuni. De asemenea, ghimbirul ajută la activarea celulelor T, care sunt vitale pentru sănătatea sistemului imunitar şi distrug virusurile.

5. Farmacia verde ajută în caz de infecţii respiratorii. Care sunt cele mai eficiente remedii naturale care ameliorează starea de sănătate?

Uleiul esenţial de oregano are compuşi activi principali carvacrolul şi timolul, responsabili pentru proprietăţile terapeutice valoroase. Acest ulei este un antibacterian cu spectru larg de acţiune, antiviral, antifungic şi antiparazitar. Acţionează doar asupra germenilor patogeni, menţinând sănătoasă flora intestinală, atât de importantă pentru bună funcţionare a sistemului imunitar.

Sunt indicate şi comprimatele masticabile cu efect antiinflamator şi antiviral (tinctură de propolis, uleiuri esenţiale de eucalipt, cimbru etc.). Ele acţionează local pe mucoasele inflamate ale gâtului.

6. Pentru diminuarea durerilor în gât şi a tusei, ce plante oferă ajutor şi cum trebuie administrate?

Siropul de ridiche neagră poate fi consumat şi de cei mici, şi de cei mari, fiind benefic şi în caz de tuse. Pur şi simplu se spală o ridiche, se scobeşte miezul, astfel încât să aibă loc să se formeze sucul. Se adaugă zahăr în scobitură şi se lasă peste noapte pentru a lăsa sucul să se formeze. Se ia câte o linguriţă din sucul format şi se bea de trei-patru ori pe zi.

Deoarece cel mai neplăcut simptom al gâtului inflamat este durerea, atunci este necesar să lupţi cu ea, iar acest lucru se poate face cu ajutorul consumului de ceaiuri din plante. Cele mai eficiente sunt eucaliptul, menta, muşeţelul şi teiul, pe care le poţi folosi pentru a pregăti infuzii, foarte simplu: peste o lingură de plantă torna apă clocotită, iar când ceaiul se răceşte, poate fi băut.

Plantele medicinale pot fi utilizate de mai multe ori pe zi şi nu trebuie să-ţi fie teamă că vor afecta sau interfera cu tratamentul.

7. Care sunt cele mai puternice antibiotice din natură?

Uleiul de oregano este unul dintre cele mai puternice uleiuri esenţiale cu proprietăţi antibacteriene, deoarece conţine carvacrol şi timol, doi compuşi antibacterieni şi antifungici. De fapt, cercetările arată că uleiul de oregano este eficient împotriva multor tulpini clinice de bacterii, inclusiv E. coli şi Pseudomonas aeruginosa. Mierea de Manuka are proprietatea de a inhiba eficient mai mulţi agenţi patogeni rezistenţi la medicamente, indicând că are un spectru larg de proprietăţi antibacteriene, spre deosebire de majoritatea agenţilor antimicrobieni.

Calităţile antimicrobiene ale usturoiului sunt mult mai puternice atunci când această legumă este crudă. Se recomandă ca usturoiul să fie tocat sau răzuit şi lăsat 10 minute înainte de a fi consumat, pentru a avea timp să elibereze enzimele ce se transformă în alicină. Un căţel de usturoi pe zi poate preveni infecţiile bacteriene.

Teodora Necula

Fitoterapeut, nutriţionist, consilier hormonal, Clinica AKT Medical Bucureşti, www. aktmedical. ro

Fitoterapia, cea mai veche formă de tratament

Utilizarea remediilor din plante în diminuarea simptomelor unor boli sau prevenirea acestora a câştigat încrederea multora în ultimele decenii, deşi a fost practicată din vechime, datorită efectelor secundare reduse, în comparaţie cu cele date de tratamentele medicamentoase.

Cum a fost creată gemoterapia

Aceasta este o ramură a fitoterapiei, care foloseşte mugurii plantelor pentru a îmbunătăţi funcţia organelor şi a facilita regenerarea ţesuturilor, încurajând eliminarea toxinelor. Diferă de alte forme de fitoterapie, deoarece este inspirată de principiile homeopatice ale drenajului. În anii `50, homeopatul belgian Pol Henry a cercetat proprietăţile terapeutice ale mugurilor plantelor din Belgia şi a creat „fitoembrioterapia‟. Aceasta a fost adaptată de homeopatul francez Tetau, care a redenumit această disciplină „gemoterapie‟, după termenul latin, „gemmae‟, care înseamnă muguri ai unei plante. Se folosesc lăstari şi muguri tineri, recoltaţi în cea mai activă fază a ciclului de creştere, pentru a asigura cea mai mare concentraţie de substanţe active. Sunt lăsate la macerat 21 de zile şi sunt potenţate şi diluate, folosind un amestec de glicerină, apă purificată şi alcool.

Aromaterapia, introdusă relativ recent

La fel de veche precum fitoterapia, aromaterapia a fost introdusă abia în anii `20 în literatura ştiinţifică de specialitate prin lucrările unor cercetători şi medici francezi. Acest tip de terapie permite tuturor să profite de efectele benefice ale plantelor prin folosirea uleiurilor esenţiale din plante. Uleiurile se produc prin distilarea în abur a anumitor plante. Până acum, au fost create aproximativ 40 de uleiuri esenţiale. Unele dintre aceste uleiuri au efect sedativ, cum sunt muşeţelul, anasonul, iar altele, de revigorare, ca rozmarinul, busuiocul. Uleiurile esenţiale pot înlocui o gamă largă de antibiotice împreună cu reacţiile adverse în tratamentele de lungă durată. Un ulei volatil obţinut dintr-un arbore din Extremul Orient, Malaleuca leucadendron are un spectru larg antibacterian şi este utilizat în uretrite, cistite, tuberculoză, epilepsie, parazitoze intestinale.

Terapia florală redă echilibrul interior

Este un tip de terapie cu flori numită şi Bach, după numele medicului englez care a creat în anii`30 un set de 38 de remedii din flori, eficiente în tulburări emoţionale diverse care favorizează apariţia unor afecţiuni. Aceste tratamente se luau sub formă de picături. S-a observat că nu au efecte secundare, de aceea au început să fie folosite de mulţi pentru restabilirea echilibrului şi a armoniei interioare, în ciuda faptului că eficacitatea terapiei florale nu a fost validată în urma cercetărilor ştiinţifice.

Ce este fitobalneologia

O altă ramură a fitoterapiei, fitobalneologia presupune folosirea plantelor medicinale aromatice sub formă de împachetări sau băi medicinale cu infuzii şi decocturi, ca tratamente externe. Terapia se bazează pe acţiunea la nivelul pielii a substanţelor active cu acţiune sedativă, antiinflamatoare, antiseptică, cicatrizantă, antipruriginoasă. Băile medicinale se recomandă şi în afecţiunile interne (ginecologice, reumatismale, respiratorii). Sunt uşor de aplicat procedurile fitobalneologice prin care se introduc plante medicinale şi aromatice mărunţite în săculeţi de tifon, cu care se prepară infuzii sau decocturi concentrate ce se adaugă la băile generale. Băile se fac maximum o jumătate de oră, în cure de trei săptămâni. Se pot folosi remedii de acest fel şi sub forma băilor locale, pentru grăbirea vindecării rănilor, a bolilor articulare, hemoroidale, ginecologice.

Ştiai că...

...vechiul tratat de medicină tradiţională chineză „Shen Nong‟, enunţa mai mult de 250 de plante medicinale împărţite în două categorii: calde (picante sau dulci) şi reci (amare ori sărate)? Bolile erau văzute ca un dezechilibru dintre yin şi yang. Remediile calde erau utilizate pentru tratarea bolilor reci, cu simptome ca durerea, în care trebuie redus excesul de yin, iar cele reci foloseau la scăderea excesului de yang, manifestat prin febră.

...atunci când alegi un specialist în fitoterapie, este important să verifici dacă este membru al unei asociaţii acreditate, cum este Societatea de Fitoterapie din România (SFR)?