Vaccinul anti-COVID-19 a existat din ianuarie. Cum ar fi putut cercetătorii să-i grăbească şi mai mult aprobarea

2 virus 5768628 1920 jpg jpeg

De-a lungul istoriei medicale moderne, vaccinurile şi tratamentele pentru bolile infecţioase au ajuns de obicei după ce boala a făcut ravagii. Conform ipotezei McKeown, intervenţiile medicale joacă un rol secundar în comparaţie cu măsurile de sănătate publică, progresele socioeconomice şi dinamica naturală a bolii pe măsură ce se răspândeşte. Niciun vaccin împotriva coronavirusului nu a putut ajunge la timp pentru a preveni cel mai dificil moment din istoria sănătăţii publice a mai multor naţiuni.

Dintre vaccinurile împotriva coronavirusului, cel mai promiţător, ARNm-1273 de la Moderna, care a raportat o rată de eficacitate de 94,5% pe 16 noiembrie, a fost conceput până la 13 ianuarie 2020, la doar 2 zile după ce secvenţa genetică a fost făcută publică. În Massachusetts, proiectarea vaccinului Moderna a durat tot un weekend. A fost finalizată înainte ca China să fi recunoscut chiar că boala poate fi transmisă de la om la om, cu mai mult de o săptămână înainte de primul caz confirmat de coronavirus din Statele Unite. Cu o lună înainte de a fi anunţat primul deces în SUA, vaccinul fusese deja fabricat şi livrat către Institutele Naţionale de Sănătate pentru începutul studiului clinic de fază I. Acesta înseamnă că pentru întreaga perioadă a pandemiei, care a ucis deja aproape 1.600.000 de persoane în întreaga lume, am avut instrumentele de care aveam nevoie pentru a o preveni.

Era posibil ca lucrurile să se fi mişcat mai repede de la proiectare la implementare?

Era puţin probabil ca unui vaccin ca aceluia de la Moderna să i se permită să-şi lanseze vaccinul în luna februarie sau chiar în luna mai, când rezultatele intermediare din studiul său de faza I şi-au demonstrat siguranţa de bază. Cercetătorul american Nicholas Christakis a spus că viteza vaccinului lui a fost oricum uimitoare.

Având în vedere infrastructura existentă a vaccinurilor, probabil că lucrurile nu se vor realiza mai rapid pe viitor de la proiectare la implementare. Deja s-a încercat accelerarea procesului prin efectuarea de studii clinice simultan, autorizarea vaccinului sub titlu de „utilizare de urgenţă” în luna decembrie. Într-adevăr, ar fi fost dificil în luna mai să găsim un epidemiolog acreditat, un cercetător specialist în vaccinuri sau un oficial de sănătate publică care să recomande lansarea rapidă a vaccinului. Totuşi, încă din luna iunie, China a început să administreze un vaccin armatei sale, iar Rusia şi-a aprobat versiunea în luna august. În timp ce majoritatea oamenilor de ştiinţă americani se îngrijorează de viteza acelor lansări şi de riscurile pe care le implică, ne gândim dacă nu cumva am putea face lucrurile diferit în cazul unei pandemii viitoare. Faptul că un vaccin era disponibil în timp ce boala face ravagii la nivel mondial este pentru generaţiile viitoare cea mai tragică şi ironică trăsătură a acestei pandemii.

În viitor, s-ar putea accelera procesul de verificare a vaccinurilor

Oamenii de ştiinţă se întreabă dacă, cel puţin în viitor, n-ar putea găsi o modalitate de a face lucrurile diferit, fără compromisuri, ceea ce ar însemna ca lucrurile să ne mişte mai repede, dar nu mai imprudent. Ei s-au concentrat pe accelerarea fazei I, care testează siguranţa. Mai exact, sunt de părere că ar fi posibil să facă toate cercetările, dezvoltarea, testele preclinice şi studiile de fază I pentru noi pandemii virale chiar înainte ca virusurile să apară şi să aibă acele vaccinuri gata pentru fazele II şi III. De asemenea, cred că este posibil să facă acest lucru pentru aproape întreaga paletă de pandemii virale care pot izbucni în viitor, cel puţin pentru 90% dintre ele.

Cercetătorii au un simţ foarte clar asupra familiilor de virusuri care au potenţial pandemic şi, având în vedere asemănarea acestora, pot dezvolta nu numai vaccinuri pentru ele, ci şi altele care ar putea fi modificate cu uşurinţă pentru a răspunde noilor variante din aceste familii.

Potrivit virologului Florian Krammer, de la Facultatea de Medicină Icahn din New York, s-ar putea face pentru 100 de virusuri diferite, suficient să acopere funcţional toate filogeniile care ar putea da naştere la tulpini pandemice în viitor. El estimează că studiile clinice şi cercetarea necesare pentru a face acest lucru ar costa până în 3 miliarde de dolari, mult mai puţin decât sumele cheltuite de guvernele lumii pentru ameliorarea pandemiei.

Krammer şi-a petrecut primele luni ale pandemiei concentrându-se pe testele serologice. Într-o lucrare publicată recent, el sugerează că ar putea fi făcute preventiv, înainte de sosirea noilor pandemii, nu doar activitatea clinică de fază I, ci şi studiile ample de siguranţă care ţin de fază II. Dacă un studiu de fază III ar fi considerat necesar, ar putea începe la doar câteva săptămâni după ce boala a fost identificată şi se poate încheia în cel mult zece săptămâni. Dacă facem toate acestea, spune el, întregul proces ar putea fi comprimat la doar 3 luni. Producţia şi distribuţia unui vaccin adaugă costuri considerabile, birocraţie, însă dacă vaccinul Moderna ar fi putut fi gata la 3 luni de la izbucnirea pandemiei, vieţile multora ar fi putut fi salvate.