Ce să faci când copilul vine acasă cu păduchi în păr

Infestarea cu păduchi e una dintre cele mai jenante şi sâcâitoare probleme cu care se poate confrunta copilul tău. Din fericire, există soluţii eficiente şi la îndemână care fac rapid uitată această experienţă stânjenitoare.

După restricţiile din pandemie, s-a redeschis şi „sezonul“ pediculozei (denumirea ştiinţifică a infestării cu păduchi). Şi asta pentru că, de când e lumea, comunităţile de copii au fost ţinta predilectă a acestor insecte dizgraţioase, care provoacă mâncărimi la nivelul scalpului, dar şi o marginalizare din partea celorlalţi, care se feresc să nu se infesteze la rândul lor.

O problemă veche de când lumea

Ştiai că problema păduchilor există încă din antichitate? Şi nu doar printre copii, ci şi printre adulţi. Acesta a fost şi motivul apariţiei primelor peruci, în urmă cu cinci milenii. Curios este faptul că acest accesoriu capilar a apărut aproape simultan în mai multe zone ale lumii: Egipt, Sumer, Asiria şi Persia, adică în zonele calde. Iniţial, rolul perucii era de a-l proteja pe posesor de păduchi. O necesitate acerbă, pare-se, mai ales la vechii egipteni, care foloseau peruci foarte bine studiate şi aranjate, sub care, de multe ori, aveau scalpul ras. Cercetătorii din Marea Britanie chiar au descoperit, în nisipul din oraşul Hierankopulos, cel mai vechi păduche şi cea mai veche perucă realizata de coaforii egipteni, mostrele datând din anul 3500 î.Hr.

În lumea modernă, păduchii continuă să facă ravagii. Ca fapt divers, americanii au calculat că, la nivelul anilor ’90, s-au cheltuit 367 de milioane de dolari pentru pentru managementul acestei patologii la copii, incluzând costurile pentru tratamente, pierderile înregistrate de şcoli şi de părinţi, prin lipsa acestora de la serviciu. Mai recent, s-a estimat faptul că s-au cheltuit anual în lume peste 1 miliard de dolari pentru tratarea pediculozei.

Cum arată păduchii

Aceste insecte fără aripi sunt mari cât o sămânţă de susan (doi – trei mm), au şase picioare şi sunt, de obicei, de culoare cafenie până la alb-cenuşie. Femela trăieşte trei – patru săptămâni şi poate depune zilnic până la 10 ouă minuscule, numite lindini. Acestea sunt fixate ferm la baza firului de păr, cu o substanţă lipicioasă produsă de păduche – de aceea sunt şi greu de desprins. Carcasele de ouă goale sunt mai uşor de văzut, deoarece apar albe pe părul mai închis la culoare. Ouăle eclozează în opt – nouă zile, când o nimfă părăseşte carcasa, iar după alte 9-12 zile devine adult. Un ciclu care se repetă la fiecare trei săptămâni!

Păduchii se hrănesc prin injectarea unor cantităţi mici de salivă în pielea capului, care îi permite să aspire cantităţi mici de sânge la fiecare câteva ore. Pruritul sau mâncărimea resimţită de către purtători este cauzată de sensibilizarea scalpului la componentele salivei. Adesea, pot fi vizibile şi excoriaţii pe ceafă, gât şi pe pielea din spatele urechilor – adică locurile predilecte de prindere a lindinilor, care, pentru a se dezvolta, au nevoie de căldură şi umiditate.

Cum se produce infestaţia

Micii paraziţi se răspândesc cu uşurinţă printre copiii cu vârste între trei şi 14 ani. Şi, în ciuda opiniei generale, NU este o problemă de igienă personală (aşa cum încă mai crede unu din cinci români), ei preferând chiar un mediu curat. Totodată, păduchii nu sar, nu zboară (că nu au aripi!) şi nici nu se transmit prin intermediul animalelor de companie. În majoritatea cazurilor, transmiterea pediculozei are loc prin contact direct, când micuţii se joacă şi stau foarte aproape unul de celălalt ori îşi împrumută căciula, şapca, bentiţa etc. Locurile şi situaţiile în care copiii pot contacta păduchi sunt surprinzător de multe şi de variate (parcuri, locuri de joacă, tabere, cluburi de copii), însă cele mai frecvente sunt grădiniţele şi şcolile.

Totuşi, sunt studii care arata că păduchii nu rămân pe perie, piaptăn sau pălărie, având nevoie de o temperatură similară celei a corpului uman, iar pe suprafeţe ca faţa de pernă rezistă doar aproximativ 4%.

Știai că după o lună, femela este capabilă să depună până la 400 de ouă?

Care sunt remediile?

Civilizațiile Asiei Antice foloseau extractul de Neem, datorită proprietăților sale antiparazitare, antibacteriene și insectifuge. Unicitatea lui constă în acțiunea pe care o are doar asupra insectelor, nu şi în cazul ființelor cu sânge cald. Extractul de Neem are efect imediat, acționând în primele câteva minute de la aplicare și omorând nu doar păduchii, cât și lindinii.

Deşi mai sunt încă persoane care mai utilizează invazivul gaz sau leacuri precum oţet cu sare, în epoca modernă, avem tratamente specializate, sub formă de şampon sau spray, care se pot cumpăra din farmacii. Acestea nu atacă scalpul ori rădăcina firului de păr, deşi omoară 99,9% păduchii. Totodată, pieptănarea cu un pieptene cu dinţi fini (dispuşi la o distanţă de 0,2 mm) înlătură atât paraziţii, cât şi ouăle acestora.

Trebuie ştiut că păduchii supravieţuiesc mai puţin de o zi departe de scalp, iar ouăle lor nu pot ecloza la temperaturi mai mici decât cele din apropierea scalpului. Totuşi, se recomandă spălarea hainelor şi a lenjeriei utilizate de cel infectat la minimum 60 de grade.

Așa gestionăm ruşinea!

În ciuda soluţiilor rapide de eradicare a pediculozei, încă există multe stigmatizări, ajungându-se până la scoaterea copiilor din şcoli, evitarea acestora de către prieteni ori excluderea lor de la diverse evenimente. Pediculoza nu are legătura cu statutul social, nici cu traiul la sat ori la oraş. Totodată, tunsul foarte scurt sau chiar rasul în cap, ca metode radicale de eliminare a infestaţiei, nu fac decât să accentueze efectele psihologice asupra copilului, şi aşa anxios de ce i se întâmplă.

@shutterstock