Dezvăluirile unei bone asiatice. Mylene: „Românii sunt mai protectivi când vine vorba de copii‟
Te-ai întrebat vreodată cum arată o zi din viața unei bone filipineze în România? Ce o împinge să plece de lângă familia ei și cum i se pare meseria de bonă?
Mylene ne-a răspuns în exclusivitate la întrebări și ne-a ajutat să înțelegem ce le face pe bonele filipineze atât de speciale și de ce tot mai mulți părinți apelează la bonele asiatice, spre regretul sau bucuria bunicilor.
Mylene Caradang are 42 de ani, vine din provincia Laguna, Filipine, este căsătorită și nu are copii. Poate de aceea i-a fost mai ușor să se desprindă de meleagurile natale, pentru a munci ca bonă într-o țară străină. Are deja experiență în acest domeniu și ne-a împărtășit ce face mai exact atunci când este la serviciu și cum stabilește legătura cu cei mici. „Vă pot spune că asigur gătitul pentru copii, îi ajut cu toate pregătirile necesare pentru şcoală, îi învăţ chiar şi să citească. De obicei, când petreci foarte mult timp în compania copiilor, este uşor să construieşti o conexiune cu ei, pentru că faci ceea ce le place: te joci cu ei, le citeşti, îi hrăneşti sau le faci baie‟, ne-a povestit Mylene. Cum se adaptează copiii cu bonele și, la fel de important, cum se obișnuiesc ele cu cei mici? Fără să stea pe gânduri, Mylene ne-a dezvăluit câteva secrete: „Ȋn primul rând, trebuie să ştii ceea ce le place şi ceea ce nu le place, iar cel mai bun exemplu aici este mâncarea. Când nu cunoşti un preparat, înveţi să îl găteşti. Trebuie, de asemenea, să fii răbdătoare, pentru că, de multe ori, copiii au tantrumuri. Ȋn experienţa mea, de exemplu, cu angajatorii arabi, părinţii sunt mai agresivi, însă chiar şi atunci copiii rămân tot adorabili. Bonele țin cont de ceea ce îşi doresc copiii, însă mereu cu limite, pentru că e vorba despre copii și ei nu ştiu de fiecare dată ceea ce este bine pentru ei‟.
Cât durează acomodarea
Ne-am întrebat cam cât îi ia unei bone filipineze să se adapteze noilor condiții, să se obișnuiască în noua familie și dacă părinții o ajută în acest proces de acomodare. Programul de lucru nu este unul obișnuit, ci de la 8 dimineața la 8 seara, iar după lucru, bonele țin legătura cu ai lor prin apeluri video. Angajatorii (familiile) le oferă cazare și mâncare, așa că salariul pe care îl încasează ajunge mare parte în Filipine, la cei dragi. Întorcându-ne la perioada de acomodare, pentru Mylene, de exemplu, perioada de început durează aproximativ o lună. Cel mai important este să își ştie programul şi, mai ales, care sunt aşteptările familiei de la ea. „Ar trebui să fie foarte clar care sunt responsabilităţile mele. Tot în acest timp aflu şi preferinţele culinare ale copiilor şi regularitatea cu care au voie să servească un anumit tip de mâncare. Mai mult decât atât, pentru că eu provin din Asia, trebuie să ştiu dacă se doreşte şi includerea acestui gen de mâncare în meniu. De obicei, în aproximativ o lună de zile, toate aceste detalii sunt foarte clare pentru toată lumea‟, ne-a explicat femeia.
Are grijă de copii și 3 pisici
Din momentul în care totul este stabilit, ea, copiii și părinții se înţeleg foarte bine, pentru că încrederea este deja câștigată și fiecare își vede de ceea ce are de făcut: „Nu avem timp să interacţionăm foarte mult, pentru că angajatorii, de obicei, nu petrec prea mult timp acasă. Eu sunt chiar norocoasă, pentru că am un angajator generos aici în România, care chiar mi-a adus soţul aici, lângă mine‟, ne-a mărturisit Mylene.
În prezent, lucrează la o familie din România cu copii mari și pisici, deci are treabă de făcut, nu glumă! Face aproape orice, calcă haine, gătește, face curățenie și are grijă și de cele trei pisici ale familiei. De obicei, bonele merg și în vacanțe cu familiile unde sunt copii mici. În cazul Mylenei, copiii sunt mari, în jur de 10 ani. „Copiii mici de care am grijă aici sunt pisicile (râde)‟, ne-a povestit simpatica bonă filipineză.
De ce a primit bijuterii de la tatăl unui copil
Am întrebat-o dacă s-a atașat de copiii de care a avut grijă și dacă a strâns amintiri speciale cu ei, iar Mylene ne-a surprins cu declarația pe care ne-a dat-o. „Toţi copiii de care am avut grijă sunt speciali pentru mine. Mi-e dor chiar şi de cei arabi. Este ceva normal ca o femeie din Filipine să trateze copiii ca şi cum ar fi proprii ei copii, cred că asta ne face atât de speciale. O amintire frumoasă este legată de Dubai şi de momentul în care angajatorul meu mi-a oferit bijuterii, la rugămintea copilului său, care după ce a văzut că mama sa poartă bijuterii, a vrut să se asigure că am şi eu parte de aceste accesorii. M-a emoţionat foarte mult acest moment, pentru că prin acest gest, Ismail mi-a demonstrat cât de mult ţine la mine şi că mă vede de fapt ca pe o mamă‟.
Diferențe de mentalitate, obiceiuri, educație
Nu puteam să nu ne întrebăm dacă sunt diferențe majore în stilul de viață al românilor, spre deosebire de cel filipinez. Iată ce ne-a răspuns Mylene: „Nu cred că sunt diferenţe foarte mari, dar sunt câteva. De exemplu, mâncarea este foarte diferită. La fel este şi momentul din zi când li se face baie copiilor. Aici, în România, şi în Emiratele Arabe, lucrul acesta se întâmplă seara, în timp ce în Filipine, dimineaţa. La nivel de mentalitate, în România sunt mai protectivi părinții când vine vorba despre copii, ceea ce este un lucru bun, pentru că se asigură că cei mici sunt mereu în siguranţă. Americanii sunt mai moderni şi lasă copiii complet în grija personalului responsabil. Ȋn România, pe de altă parte, mamele sună de câteva ori pe zi, pentru a se asigura că totul este în regulă cu copiii lor. Asta nu se întâmplă în America‟, ne-a explicat bona.
Mylene Caradang a ajuns în România prin agenția de recrutare Bona de Nota 10, care aduce personal (bone și menajere) din Filipine, Indonezia, Sri Lanka și Nepal încă din 2010.
