Cum funcționează terapia centrată pe compasiune
Principiile acestei forme de îngrijire a psihicului au legătură cu terapia cognitiv-comportamentală, psihologia socială, neuroștiința și filosofia budistă.

Autocritica și rușinea, resimțite în exces, sunt doi adversari ai stării de spirit pozitive care te pot urmări ani la rând. Anxietatea și depresia sunt alte tulburări care îți pot scădea îngrijorător calitatea vieții. Terapia centrată pe compasiune poate fi o soluție pentru aceste probleme, deoarece te învață să fii mai puțin dură și cu tine, dar și cu cei din jur.
Care este principiul de funcționare
Psihologul britanic Paul Gilbert, care a dezvoltat acest tip de tratament, spune că oamenii au trei sisteme emoționale: un sistem de amenințare și autoprotecție, un sistem de motivație și entuziasm și un sistem de calmare și siguranță socială și că dezechilibrele dintre acestea trei pot duce la boli mintale sau procese de gândire și comportamente dezadaptative.
Este posibil ca oamenii extrem de autocritici și cărora li se face rușine cu ușurință să nu fi avut suficientă stimulare a sistemului lor de calmare și siguranță socială în copilărie și să fi avut, în schimb, parte de prea multă stimulare a sistemului lor de amenințare și autoprotecție.
Prin urmare, aceste persoane tind să fie foarte sensibile la critici sau la respingeri, fie ele reale sau doar percepute, și să interiorizeze dezaprobarea. În plus, acestor oameni le este foarte greu să fie buni cu ei înșiși și, de asemenea, le este greu să perceapă bunătatea venită spre ei din partea celorlalți.
În acest context, terapia centrată pe compasiune poate fi un instrument adecvat care să contribuie la îndreptarea acestui dezechilibru în sistemele de reglare a emoțiilor, prin recunoașterea gândurilor negative și corectarea percepțiilor greșite. Persoanele interesate să încerce acest gen de terapie pot cere sprijinul unui psihoterapeut.
Pentru cine este utilă
Terapia centrată pe compasiune poate ajuta la gestionarea multor probleme emoționale pe termen lung legate de rușinea persistentă, critica de sine exagerată și incapacitatea de a te privi pe tine însăți cu amabilitate și compasiune.
Concret, acest tratament al psihicului poate fi de folos persoanelor cu tulburări de anxietate, de dispoziție și de personalitate, dar și celor care se luptă cu tulburări de alimentație, furie nestăpânită, o imagine negativă asupra propriului corp sau cu dificultăți de relaționare. Se poate dovedi util atât în cazul copiilor și adolescenților, cât și al adulților și poate fi practicat în sesiuni individuale sau de grup.
Exerciții de compasiune
Inițial, terapeutul îl poate învăța pe client despre evoluția creierului, construcția sinelui și sistemele care reglează emoțiile. Apoi, îl poate ajuta să își dezvolte abilitățile de compasiune, autocompasiune și atenție printr-o tehnică denumită „antrenamentul milostiv al minții‟ (compassionate mind training).
Vezi și Ce este şi cum funcţionează terapia autogenă
În acest sens, o serie de exerciții ghidate pot ajuta participantul la terapie să învețe aprecierea față de sine și față de alțiii, să o exerseze și să-și dezvolte astfel o viziune nouă asupra vieții, în care nu judecă și nu condamnă - nici pe sine, și nici pe cei din jur. Terapeutul poate să apeleze la:
- exerciții de apreciere sau activități care subliniază ceea ce îi place persoanei la ea însăși și la alte persoane;
- tehnici de mindfulness (conștientizarea momentului prezent într-o manieră care să nu judece, ci doar să observe);
- exerciții care utilizează amintiri ghidate și fantezii, pentru a activa mai întâi mintea și apoi sistemele fiziologice, având ca scop producerea unei imagini care stimulează sistemul de calmare.
@shutterstock