Mititei, aşa cum se făceau odată

Rostogolit tocmai de pe dealurile Anatoliei până pe plaiurile mioritice, micii - sau mititeii - sfârâie pe grătarele neaoşe de câteva sute de ani. Totuşi, în pofida gradului mare de rudenie, kebabul turcesc nu se aseamănă mai deloc, la gust, cu micul românesc. De altfel, de-a lungul anilor, însuşi micul şi-a schimbat puţin ingredientele. Iată o reţetă aproape de origini!

Ingrediente

1 kg de ceafă de viţel • 500 g ceafă de porc • 500 g pulpă de miel (şi mai demult, jumătate din această cantitate era carne de cal) • 1 căpăţână usturoi românesc • 1 ardei iute • 1 lingură sare • piper (după gust) • 1 legătură cimbru • 3 linguri smântână nefermentată (alternativ, 1 linguriţă bicarbonat) • 1 linguriţă mirodenii amestecate (ienibahar, rozmarin, chimen) • 1 linguriţă boia.

Pentru fiertură: 1 ceapă mare uscată • 1 morcov mijlociu • 2-3 oase mari de vită.

Citeşte şi: Cum faci cele mai bune sarmale mănăstireşti

Preparare

Oasele de vită sparte, împreună cu zarzavaturile pentru fiertură se pun la foc în doi litri de apă şi se fierb vreo două ore, până ce zeama scade cam la vreo jumătate de litru. Se dă la rece.

Se toacă toată carnea mărunt cu un satâr ascuţit - sau prin maşina de tocat. Se adaugă sarea, piperul, mirodeniile, smântâna sau bicarbonatul, ardeiul iute mărunţit, boiaua şi usturoiul pisat. Se amestecă bine totul cu mâinile (bine spălate).

Supa răcită şi strecurată se adaugă în compoziţie şi se amestecă până ce pasta devine omogenă. Urmează o perioadă de pauză, căci pasta de mici are nevoie să se odihnească la frigider câteva ore bune sau peste noapte.

Citeşte şi: Cuşma lui Goguţă. Cum se prepară cel mai delicios desert pe bază de clătite cu vişine

Se încinge grătarul - ar fi mare păcat să „strici” micii în tigaie - şi se pregătesc mititeii luînd gogoloaie din pastă şi dându-le formă cilindrică. Mâinile se umezesc din când în când, să nu devină prea lipicioase. Dacă ai, poţi folosi şi maşina de făcut cârnaţi, căci merge mai repede. Micii îi întorci de câteva ori pe grătar. Sunt gata când devin sprinţari şi carnea se împământeneşte la culoare. Se servesc cu franzelă şi muştar iute, desigur.