Puţini dintre locuitorii Bucureştiului ştiu că, ascuns printre casele vechi din zona Grădina Icoanei, se află unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din capitală, schitul Dărvari. De îndată ce îi treci pragul, cu greu îţi vine să crezi că acest mic colţ de rai se află în apropierea celor mai zgomotoase străzi ale oraşului. Vei fi întâmpinată de multă verdeaţă, flori multicolore şi o mică biserică, ce pare că ar fi fost mutată peste noapte dintr-un sătuc montan.

Moştenirea familiei Darvari

Istoria locului începe acum aproape două secole, în anul 1834, când Mihail Darvari împreună cu soţia sa, Elena, au cumpărat de la ctitorii bisericii Icoanei o bucată de teren. Aici au ridicat o biserică mică, fără turle, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena‟. Un an mai târziu, aici s-au stabilit 12 măicuţe de la mănăstirile Ciorogârla şi Pasărea şi un preot care ţinea slujbele. Astfel, a luat naştere schitul Darvari. Pentru a se susţine financiar, ctitorii i-au donat schitului patru clădiri în Bucureşti. Acestea au ajutat micuţul lăcaş de timp să se întreţină timp de 37 de ani, până când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a dat Legea Secularizării Averilor Mănăstireşti. Călugăriţele au fost nevoite să se întoarcă la vechile mănăstiri şi schitul a devenit o simplă biserică pentru locuitorii din zonă. Totuşi, Elena Darvari reuşeşte în 1868 să readucă viaţa monahală la schit, transformându-l în unul de călugări.