La ce ajută o slujbă de sfeştanie pentru casă

La sfeştanie, preotul sfinţeşte apa,îi stropeşte cu agheasmă pe membrii familiei,toate camerele şi face rugăciuni speciale pentru ocrotirea celor care stau acolo. Această slujbă este pentru casă ceea ce spovedania este pentru om.

La fel cum prin mărturisirea păcatelor credincioşii se căiesc de greşelile făcute şi îşi reîmprospătează harul primit la botez,tot aşa prin sfeştanie casa este binecuvântată şi curăţată pentru a fi ferită de rele. Prin săvârşirea periodică a sfinţirii casei,locuinţa şi toate cele care se află în ea se purifică după un timp în care păcatele celor care locuiesc acolo au întinat spaţiul respectiv.


Când primim binecuvântarea locuinţei

Este bine ca slujba de sfeştanie să se facă în zi de post,miercurea sau vinerea,fiind o slujbă care nu se potriveşte cu zilele de sărbătoare. În unele regiuni ale ţării,sfeştania se face doar în primele zile ale lunii. Credincioşii cărora le trece preotul pragul trebuie să postească înainte de-a primi binecuvântarea.

Ei trebuie şi să se spovedească,astfel încât să-l aştepte pe duhovnic având sufletul curat. De asemenea,trebuie să pună lucrurile în ordine în casă şi să-i adune pe toţi membrii familiei când se face rugăciunea.


La sfeştanie ai nevoie de un vas cu apă curată şi lumânări

Pentru slujba propriu-zisă de sfeştanie, creştinul pregăteşte o masă orientată spre răsărit,pe care trebuie să se găsească un vas cu apă,un pahar cu ulei curat,un beţişor înfăşurat la unul din capete cu vată,lumânări,tămâie şi busuioc. Pe ea,preotul va aşeza Sfânta Evanghelie,Sfânta Cruce şi Agheasmatarul. Pentru ca duhovnicul să-i pomenească pe toţi cei ai casei,credinciosul trebuie să scrie şi un pomelnic (o listă) cu numele lor.

Ştiai că....simbolul cu cele mai multe forme şi semnificaţii este crucea? Se cunosc peste 400 de tipuri,cele mai răspândite fiind cea greacă (cu braţele egale),crucea Sfântului Andrei (în formă de X) şi cea de Malta (cu extremităţile braţelor late).

Primii creştini aveau drept simbol al credinţei peştele,deoarece felul în care se pronunţa acest cuvânt în ebraica veche se apropia cel mai mult de numele lui Iisus. Peştele a fost înlocuit de semnul crucii abia în secolele IV-V d.H.,în urma sinodului de la Niceea,din anul 787.