Orezul alb versus orezul brun

Eşti convinsă că orezul brun este cu adevărat superior de culoare celui alb? Să ne uităm la diferenţe. Orez brun este maro,deoarece are tărâţe pe el. Orez alb este orez doar că are tărâţele şi germenii eliminaţi.

Germenul este extrem de sensibil la râncezire,care este un lucru rău din cauza conţinutului foarte ridicat de grăsimi polinesaturate pe care le conţine,care este uşor de oxidat,şi duce la tot felul de reacţii problematice în organism. Cel brun este bun pentru că conţine multe fibre.

Mulţi oameni mănânca mult,mult prea multe fibre,ceea ce poate duce la tulburări digestive grave,şi chiar apariţia de cancer de colon. Oamenii sănătoşi nu au nevoie de aşa multe fibre,şi,în general,nu trebuie să ieşi din modul lor în căutare pentru ele. Există unele substanţe nutritive în tărâţele de orez,cum sunt vitamina B,minerale,aminoacizi şi nutrienţi naturali. Împreună cu toate aceste substanţe nutritive,în tărâţele din orezul brun se găsesc şi mulţi anti-nutrienţi.

Acidul fitic din orez

Tărâţa de orez este bogată în acid fitic,care se leagă la mineralele din organism şi le extrage. Ramiel Nagel,un expert spune că înmuierea orezului brun duce la completa neutralizare,şi că înainte oamenii foloseau un mojar cu pistil pentru a face mineralele din orez să fie absorbite mai repede,eliminând acidul filic.

Acidul fitic din orez locuieşte în tărâţe. Orez alb nu-l are. Singurul lucru pe care tărâţele de la orezul brun îl au sunt fibrele. Şi germenul este bogat în uleiuri uşor oxidate. De asemenea,nu este prezent în orezul alb.

Nutriţia orezului alb:Amidonul

Oamenii care susţin consumul scăzut de carbohidaţi şi aşa-numitele diete ancestrale de multe ori vrea să spună că amidonul este toxic,deoarece se descompune în glucoză,care creşte producţia de insulină,ceea ce poate cauza probleme,cum ar fi rezistenţă la insulină. Glucoza este sursa noastră de combustibil primar,şi avem nevoie de ea,şi glucoza din carbohidraţi,cum ar fi amidonul nu este de fapt cauza rezistenţei la insulina.De fapt,este o mare parte din dietele practicate de multe,multe culturi tradiţionale şi sănătoase.

Există literalmente miliarde de oameni şi poţi găsi multe exemple de culturi care consumă un procent mare de calorii din amidon unde obezitatea,problemele metabolice,boala modernă şi inflamaţiile sunt rare sau inexistente. Acestea includ Kitava în insulele din Pacific,Tukisenta în Papa Noua Guinee,Highlands şi Okinawa din Japonia,printre altele. Dieta celor din Kitavan este din 69% carbohidraţi,21% grăsime,iar 10% proteină. Dieta celor din Okinawa este chiar mai crescută,la 85% carbohidraţi,9% proteine şi 6% grăsime. Dieta celor din Tukisenta este surprinzător de mare în glucide:94,6% conform studiilor extinse în anii '60 şi '70. Toate aceste culturi sunt potrivite şi cu rate scăzute şi,practic,inexistente la boli de inimă şi alte boli cronice moderne.

„Este important să înţelegem că amidonul este un nutrient de sine stătător,o mulţime din acestea pot fi congruente cu sănătatea şi slăbiciunea,şi nu trebuie să fie consumate numai în "moderaţie." Orez alb este o sursă excelentă de amidon sănătos şi furnizează organismului doza de glucoză necesară,spune” Chris Kresser,nutriţionist.

Unele tipuri de orez sunt de fapt mult mai hrănitoare decât altele. În general,este mai bine să alegem soiurile de orez alb cu bob lung. Soiuri cu bobul lung ar trebui să fie nutriţional superioare,decât tipurile de orez cu bobul scurt.