Stop! Nu mă las îmbrobodită!
La birou, în familie, cu prietenele... Uneori, oamenii profită de tine. Dar ce te împiedică să spui nu şi, mai ales, cum să rezişti presiunilor fără să renunţi la aerul tău gentil?
„Lasă că nu se supără!” Aşa spun colegele tale când se pregătesc intens să plece într-un weekend prelungit şi te roagă să vii tu două zile singură la birou.
Şi,dacă ai putea să le mai rezolvi şi din treburi,ar fi tare bine. Doar tu eşti colega lor cea mai amabilă.
Sau te trezeşti la uşă cu un comis-voiajor pe care ţi-e greu să-l refuzi,şi aşa cumperi cine ştie ce prostie,de care nici nu ai nevoie.
De ce eşti mereu victima profitorilor,te întrebi cu reproş.
Ei bine,psihologii spun că persoanele care au trăit într-un mediu lipsit de presiuni şi de şantaj afectiv nu şi-au dezvoltat mecanismele de apărare pentru astfel de situaţii.
„Nu vreau să supăr pe nimeni!”
Oare cei amabili sunt un pic masochişti?
Unii psihanalişti consideră că aceste persoane au un soi de plăcere în a-şi reproşa după un act de amabilitate că sunt eternii fraieri,de care profită toată lumea,dar că nici nu pot refuza pe nimeni pentru că nu pot suporta să-i rănească pe cei din jur.
Dacă i-ai spune,de exemplu,coafezei sau croitorului că ceea ce ţi-au făcut nu este chiar o reuşită,te temi că s-ar putea simţi jigniţi?
E clar! Eşti din categoria amabililor incurabili.
Ce-i de făcut?
În primul rând,trebuie să încetezi să mai crezi că acceptările tale nu au consecinţe.
Ele îţi destabilizează stima de sine. Apoi,învaţă să foloseşti formula „Nu ştiu. Lasă-mă câteva minute să mă gândesc.“
Nimic nu te obligă să dai răspunsul pe loc.
Câştigând timp,îţi vei formula un răspuns conform dorinţelor tale.
Ca să devii o profesionistă a ripostei împotriva profitorilor,trebuie să te antrenezi puţin.
Cum faci faţă când...
...coafeza vrea să te convingă că-ţi stă bine cum te-a tuns
De ce încearcă să te îmbrobodească? Pentru că atunci când eşti tristă,deprimată,când narcisismul tău este la pământ,primul drum îl faci la coafor.
Poate ai mai fost în astfel de situaţii şi coafeza a fost omul providenţial,care ţi-a spus exact acele cuvinte de care aveai nevoie.
Şi ţi-a rămas ideea că nu trebuie s-o superi. O altă explicaţia ar fi aceea că de obicei te laşi pe mâna celor pe care-i consideri mai avizaţi decât tine în materie de stil.
Ca să nu te mai păcălească,răspunde-i coafezei că vei încerca altă dată ideea ei şi nu mai reveni asupra subiectului.
Evită să te justifici,asta-i dă certitudinea că nu eşti sigură pe tine,că eşti o persoană vulnerabilă pe care o poate manevra,până va accepta ce-i propune.
Atenţie! „Lupta“ nu se termină decât când ai ieşit din salon.
...chelnerul te-a convins că micii sunt proaspeţi
De ce te-ai lăsat îmbrobodită? Ai păţit-o de atâtea ori...
Ai acceptat să mănânci la restaurant ceva ce ştiai că-ţi face rău doar pentru că un chelner cu tupeu te-a asigurat că mâncarea este bună.
Accepţi pentru că ţi-e jenă să semeni cu nevroticii care pun totul la îndoială şi nimic nu le este pe plac.
Aminteşte-ţi cine eşti. Nu eşti nici o burgheză care îşi desconsideră servitorii,nici o persoană care are de ce să se simtă inferioară,fără drept la opinie.
Nu poţi să minţi că-ţi place o mâncare care-ţi provoacă greaţa. Doar plăteşti pentru ceva care trebuie să-ţi facă plăcere.
...soacra a hotărât să-ţi petreci vacanţa la ea acasă
De ce te-ai lăsat îmbrobodită? Pentru că aproape inconştient nu poţi să jigneşti pe cineva care vrea să aibă grijă de tine,să te răsfeţe.
Dar imediat după ce accepţi,îţi faci o mie de reproşuri pentru că eşti atât de dependentă de familie,de ceilalţi şi că aşa nu-ţi trăieşti viaţa.
Cea mai bună strategie este... fuga.
Dar nu neapărat spunând un nu răspicat,care îţi strică relaţia cu soacra,ci o abordare mai diplomatică:„Mai avem puţină treabă acasă,nu ştiu dacă plecăm în concediu la data stabilită“.
Aşa poţi să-ţi justifici şi o altă alegere pentru vacanţă:„Am terminat treburile târziu şi n-am vrut să te mai deranjăm.“
