Foarte puţini creştini cunosc faptul că anul bisericesc nu începe la aceeaşi dată cu anul nou civil, sărbătorit pe 1 ianuarie. Astfel, ziua de 31 august este considerată ultima din cursul anului bi¬sericesc. Se spune că ziua de 1 septembrie marchează, pe de-o parte, începutul Creării lumii, iar pe de altă parte, începutul propovăduirii Evangheliei de către Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Când apele Potopului au scăzut

Şi evreii încep anul bisericesc odată cu luna Tisri, adică în septembrie. Tradiţia spune că data de 1 septembrie, ca început al anului bisericesc la români, a fost împrumutată de la evrei. De asemenea, se mai spune că în această lună au scăzut şi apele Potopului, iar corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat. Pe vremuri, în Imperiul Roman de Răsărit, prima zi a anului a fost stabilită iniţial pentru data de 23 septembrie, data naşterii lui Octavian Augustus, primului împărat roman. Această dată a devenit şi prima zi a anului bisericesc în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Către sfârşitul secolului al V-lea însă, începutul anului nou a fost mutat pe 1 septembrie.

Ziua când Mântuitorul a intrat în sinagogă

Tradiţia spune că, în ziua de 1 septembrie, Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în sinagogă, citind cuvintele prorocului Isaia, care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“.

Anul bisericesc, la ortodocşi şi la romano-catolici

Anul bisericesc se împarte în trei mari perioade liturgice: Octoihul (perioada postpascală), Triodul (perioada prepascală) şi Penticostarul (perioada pascală). La romano-catolici, anul bisericesc începe cu prima duminică din Advent, duminica cea mai apropiată de 30 noiembrie.

Praznicul lui Simeon Stâlpnicul

Cuviosul Simeon Stâlpnicul sau Simeon cel Mare (aprox. 390-459) este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 1 septembrie. S-a născut în Asia Mica, într-o familie de păstori. Încă de tânăr a fost profund mişcat de binecuvântările Sfintei Liturghii, hotărându-se să devină călugăr. La vârsta de 18 ani a părăsit casa părintească şi a îmbrăţişat viaţa monahală. Temându-se că fraţii săi întru călugărie să nu-i urmeze pilda postirii foarte aspre, stareţul mănăstirii i-a cerut să plece de acolo. Simeon a trăit o vreme într-un puţ secat. Veneau oamenii de peste tot pentru a primi vindecare şi o vorbă bună. Atunci Simeon, căutând un loc unde să poată medita în linişte la Domnul, s-a urcat pe o coloană şi şi-a petrecut restul zilelor în rugăciune şi post.