De ce,în loc să încercăm să-i transformăm pe ei în nişte adulţi responsabili şi serioşi,nu mai bine ne-am transforma noi înşine în nişte copii creativi,veseli,cu un exagerat spirit ludic? Da,pe termen lung poate fi dăunător. Dar măcar 15 minute tot avem dreptul!

Deschidere

Un copil nu ştie ce e scepticismul. El nu judecă oamenii nici în funcţie de vârsta lor,nici în funcţie de profesie sau de avere. De multe ori,copiii te şochează cu spontaneitatea lor şi cu lipsa stereotipiilor. Ei pot fi afectuoşi cu oricine le câştigă simpatia,fără a ţine cont de rigidele norme sociale şi de sentimente de inferioritate sau de superioritate şi fără temeri. Dacă ai lua măcar un pic din deschiderea unui copil,mult mai uşor ţi-ai face noi prieteni.

Încredere

Copiii au încredere în părinţi,în oamenii din jur,în univers. Ei nu se gândesc niciodată că li se poate întâmpla ceva rău. Încrederea lor se numeşte,în limbajul nostru adult,naivitate sau inconştienţă. Dar cât de plăcut trebuie să fie ca,din când în când,să te laşi purtată de val şi să crezi că nimic rău nu ţi se poate întâmpla. Să trăieşti un sfert de oră ca-n basme,căutând imposibilul,încrezătoare că-l vei găsi. Crezi că ai mai putea face asta?

Vise mari

Din fericire,copiii nu se tem să viseze imposibilul. Ei visează să fie eroi,să zboare în spaţiu,să cucerească înaltul munţilor sau să-şi cumpere un hypermarket. Cu cât cresc,cu atât visează mai puţin şi mai realist. Până ajung mari,aşa ca noi,şi atunci obiectivele realiste iau locul viselor. Nu mai e timp de visat lucruri imposibile. Chiar aşa? Să-ţi constrângi imaginaţia să respecte şabloanele cotidianului – de ce ai face asta? Când pentru 15 minute poţi visa că eşti prinţesa norilor şi locuieşti într-un palat de peruzea. Apoi,cu bateriile încărcate,altfel parcă e pe pământ.

Să ierţi

Copiii se ceartă,se lovesc chiar şi după 10 minute se iau de mână şi se ţin în braţe. Sunt în tabere diferite şi după 5 minute sunt în aceeaşi tabără,ca şi cum aşa ar fi fost de la-nceput. Ei nu au sentimente de ură,nici nu ţin supărare. Fă un exerciţiu de voinţă şi,data viitoare când te supără cineva,gândeşte-te cum ar reacţiona copilul tău. Cel mai probabil ar face o faţă supărată,ar păstra-o 5 minute,după care ar ierta şi ar zâmbi din nou. Poţi încerca!

Să trăieşti în prezent

Copiii nu trăiesc nici din amintiri şi nici nu prea se gândesc ei la viitor. Nu-şi fac griji în legătură cu ce-o să se-ntâmple peste trei săptămâni. Ei trăiesc în prezentul cu jocuri,distracţii,lucruri prosteşti chiar,simple oricum. Observă cu atenţie un joc de copii! Vei înţelege mai bine lumea lor. Dacă vrei să simţi ceva din senzaţiile lor,participă la joc. Vei vedea,te vei rupe de orice amintiri şi vei uita de toate grijile. Asta dacă te implici 100%. Nu trişa!

Să nu te iei prea în serios

Copiii nu sunt interesaţi de gura lumii. Un copil nu se gândeşte ce crede X sau Y despre un gest de-al lui,despre cum arată el,despre cum se îmbracă. Poţi să înveţi să te relaxezi privind comportamentul unui copil. Ei nu sunt încrâncenaţi. Şi găsesc distracţii în orice. Nu prea ştiu ei regulile responsabilităţii,motiv pentru care nu prea le respectă. Crezi că-ţi permiţi luxul să te abaţi de la seriozitate pentru 15 minute?

Încredere în sine

Dacă vei întreba într-un un grup de copii de 5 ani cine ştie să cânte,aproape toţi copiii vor spune că da. Chiar vor începe să fredoneze,ca să te convingă. Dar cum ar fi să întrebi acelaşi lucru într-un grup de adulţi? Câţi ar spune da? Unul,doi,cei care într-adevăr pot cânta sau nici măcar ei. Dar copiii nu au gândire critică,ei nu-şi pun la îndoială capacităţile. Ei pornesc de la premisa că le au pe toate,că pot face orice. Încearcă să renunţi la autocritică pentru un sfert de oră în fiecare zi!

Creativitate

Un copil poate să transforme o eşarfă în pelerina lui Spiderman şi un băţ găsit pe stradă într-o sabie. Să imagineze o casă întreagă într-o cutie de pantofi. Poate să facă un joc din orice. Împrumută de la el creativitatea. Nu e cazul să faci asta doar pentru 15 minute. Poţi căuta copilul din tine ori de câte ori eşti în căutarea unei idei neconvenţionale.

Descoperiri

Când un copil începe să descopere lumea,el nu se mai opreşte din a-ntreba DE CE? Uneori,întrebările lui te pun în încurcătură. Le consideri absurde. Dar pentru el orice din mediul înconjurător e fascinant. Şi trebuie să înţeleagă de ce e aşa. Orice lucru mic cu care acum intră în contact e văzut de el ca o nouă descoperire. Încearcă,din când în când,să priveşti cerul prin ochii unui copil. Sau o jucărie din plastic. Ploaia. Bicicleta. Telefonul. Obiectele obişnuite. Cine ştie ce vei descoperi. Ştii,copiii nu se plictisesc niciodată. Ei găsesc ceva interesant în orice!