În dimineaţa zilei de 13 martie 1996, profesorii şi copiii şcolii primare Dunblane din Scoţia se pregăteau pentru o zi obişnuită. În schimb, un asasin în vârstă de 43 de ani, pe nume Thomas Hamilton, a intrat pe terenul lor de sport şi a comis ceea ce acum este cunoscut drept masacrul din Dunblane, cel mai devastator atac din istoria Regatului Unit al Marii Britanii. Când a oprit focurile de armă, 15 elevi şi un profesor nu mai erau în viaţă. Un alt elev avea să moară în drum spre spital. Alţi 12 au fost răniţi grav. Hamilton însuşi a murit după ce şi-a provocat o rană cu una din propriile arme.

Familiile îndoliate au făcut presiuni pentru schimbarea legii armelor

Primul masacru din Marea Britanie a avut loc în 1987 şi a condus la o serie de modificări a legislaţiei privind armele, inclusiv interzicerea armelor semiautomate şi stabilirea înregistrării obligatorii pentru proprietarii de armament. După Dunblane, unde fuseseră curmate vieţile unor copii, legea avea să fie schimbată. Familiile îndoliate şi localnicii traumatizaţi de cele întâmplate nu au pierdut vremea şi au depus un efort comun, cerând un control mai strict al armelor. Până la sfârşitul anului 1997, parlamentul britanic a interzis toate armele manuale pentru uz privat.

Asasinul a atacat cu 4 arme

Când Thomas Hamilton a intrat în şcoala primară din Dunblane avea asupra sa patru arme. A tras iniţial două focuri în sala de adunare şi în baia fetelor, înainte de a-şi îndrepta atenţia spre sala de sport în care 28 de copii se pregăteau pentru curs.

Ancheta ulterioară a constatat că Hamilton „a tras fără discriminare şi în succesiune rapidă‟. Părăsind sala de sport, a atacat pe oricine s-a aflat atunci pe hol, apoi a intrat într-o sală de clasă. Hamilton s-a întors apoi la sala de sport, trăgând fără discernământ în sălile de clasă şi în dulapuri în timp ce mergea. Când s-a întors la sala de sport, s-a împuşcat în cap.

Furia lui Thomas Hamilton a durat doar 4 minute

După un atac care n-a durat mai mult de 4 minute, 16 elevi şi un profesor şi-au pierdut viaţa, iar alţi 12 elevi şi trei membri ai personalului au fost răniţi, precum şi atacatorul. El a tras peste 100 de gloanţe înainte ca poliţia şi părinţii să ajungă la faţa locului.

La puţin după tragedie, părinţii au întrebat de ce Hamilton a reuşit să-şi obţină armele de foc atât de uşor. Era cunoscut încă de la mijlocul anilor '70 ca un om paranoic care purta ranchiună membrilor proeminenţi ai comunităţii. Poliţia nu a descoperit niciodată dovezi privind comportamentul ilegal. Hamilton a susţinut mereu că şi-a pierdut afacerea de amenajare a bucătăriilor din cauza faptului că era etichetat în comunitate drept „un depravat‟. Ancheta masacrului, lansată în octombrie 1996, a arătat că, din cauza nemulţumirilor sale, poliţia a pus la îndoială capacitatea sa de a deţine arme de foc încă din 1991, dar el şi-a reînnoit permisul în fiecare an. Această revelaţie a fost pentru părinţi picătura care a umplut paharul. Legea trebuia schimbată.

Peste un milion de semnături s-au adunat în câteva luni

N-au trecut decât câteva luni pentru ca părinţii şi locuitorii din Dunblane să ceară modificarea legii armelor. Au lansat campania Snowdrop (ghiocel), numită după o floare care înfloreşte în luna martie, luna în care avusese loc masacrul, şi au adunat peste un milion de semnături pentru cauza lor până la sfârşitul anului 1996.

Parlamentul a acţionat rapid şi, în februarie 1997, a adoptat o lege care interzice dreptul de proprietate privată asupra tuturor armelor mai mari de calibrul 22. Un addendum din luna decembrie a extins această lege la toate armele de orice fel, cu excepţia celor cu valoare istorică sau estetică ori pistoalele airsoft. În urma acestor reglementări, decesele prin împuşcare au scăzut în Regatul Unit al Marii Britanii.