Ce este disforia postcoitală şi cum se manifestă. Specialiştii au descoperit că şi bărbaţii pot fi afectaţi

După actul amoros, majoritatea cuplurilor resimt o stare de euforie sau de relaxare, însă specialiştii spun că nu este neapărat valabil. Conform ultimelor cercetări în domeniu, unii parteneri sau unele partenere au o schimbare de dispoziţie: se simt trişti/e, anxioşi/oase sau iritaţi/e. Dacă până nu demult, studiile au avut ca eşantion numai femei, în cele mai recente lucrări ştiinţifice s-a dovedit că şi bărbaţilor li se poate întâmpla acelaşi lucru.

Disforia postcoitală (PCD) este o tulburare ce declanşează un sentiment puternic de tristeţe, de anxietate, de agitaţie sau de iritabilitate, după un act sexual consimţit de ambii parteneri sau după masturbare. Cauzele sunt încă necunoscute, afectând atât femei, cât şi bărbaţi. PCD poate dura de la câteva minute până la câteva ore, indiferent dacă partenerul sau partenera a avut sau nu climax. 

Care sunt simptomele 

Simptomele sunt mult mai variate faţă de cele ale unei disforii “obişnuite”, cu alte cuvinte, există mai multe emoţii şi stări decât tristeţea sau nemulţumirea. În funcţie de individ, PCD se poate manifesta prin crize de plâns, iritabilitate, tristeţe puternică sau chiar anxietate. Un studiu asupra simptomelor PCD a fost publicat într-o revistă medicală. Andra Burri şi Peter Hilpert, doi specialişti în psihologia clinică, au enumerat toate manifestările potenţiale ale PCD şi anume:

• regret 
• tristeţe
• depresie
• trecerea de la o stare la alta 
• nefericire 
• inutilitate 
• frustrare
• stimă de sine scăzută 
• deznădejde
• iritabilitate 
• agitaţie 
• nelinişte 
• slăbiciune fizică
• senzaţie de frig  
• oboseală 
• dureri de cap 
• stare febrilă 
• tremur 
• ameţeală sau vertij 
• lipsă de concentrare 

La partenere, cele mai frecvente semnale s-au dovedit a fi tristeţea ori trecerea de la o stare la alta. În ceea ce-i priveşte pe parteneri, au fost mai predispuşi să simtă nefericirea sau letargia la sfârşitul actului sexual. 

Potenţialii factori care declanşează PCD 

Până acum, cauzele disforiei postcoitale au rămas încă necunoscute, însă specialiştii consideră că motivele sunt variate, luându-se în calcul şi factorii biologici şi psihologici.

Fluctuaţiile hormonale 

În timpul actului sexual, creierul eliberează mai multe substanţe chimice, cum ar fi dopamina (hormonul plăcerii) şi oxitocina (hormonul ataşamentului). După finalizare, nivelurile acestor substanţe chimice scad. Astfel, mulţi dintre cercetători sugerează că fluctuaţia hormonală poate juca un rol în apariţia PCD. 

Convingeri despre dragoste sau aspectul fizic 

Unele persoane pot simţi ruşine sau vinovăţie în timpul actului amoros. Altele pot avea o imagine negativă despre propria persoană, mai ales când vine vorba despre aspectul fizic. Alte cupluri se pot îngrijora la gândul că nu au capacitatea de a performa în viaţa lor sexuală. 

Traume/abuzuri din trecut 

Oricare dintre atingeri sau poziţii îi poate declanşa unei persoane, care a supravieţuit unei agresiuni sexuale, stări de anxietate, frică sau vulnerabilitate. 

Depresia 

Partenerii şi partenerele care suferă de depresie pot fi mai predispuşi să experimenteze disforia postcoitală. 

Anxietatea sau stresul  

Criza de plâns după actul sexual poate fi o metodă de a-ţi detensiona muşchii corpului ori poate fi vorba despre sentimentul de nelinişte provocat de gândul că trebuie să fii cel mai bun/cea mai bună în pat. 

Durerea fizică 

Durerile de la nivelul organelor genitale, spasmele musculare, efectele menopauzei, toate acestea pot provoca diverse stări ale PCD după actul sexual. 

Ce poţi face în acest caz 

Un prim pas ar putea fi efectuarea unor exerciţii de respiraţie. Un alt mod este să te concentrezi asupra prezentului, să trăieşti “aici şi acum” (“Ce se întâmplă acum?”, “Ce simt acum?”, “Există un loc în care aş prefera să fiu?”, “Pot cere ajutorul partenerului meu/partenerei mele pentru a mă simţi mai bine?”). Odată ce te-ai liniştit, pune-ţi câteva întrebări pentru a desluşi care sunt motivele reale din spatele stărilor tale şi anume: “A existat ceva anume pe care partenerul sau partenera l-a făcut şi care mi-a declanşat aceste stări sau ele au început când actul sexual nu a mers atât de bine pe cât aş fi vrut (sau aşa cum am planificat)?”; “Sunt stări legate de actul amoros, de partener/ă sau de altceva care se întâmplă în viaţa mea?”; “Are legătură cu imaginea mea de sine?” etc. O altă variantă este să discuţi în mod deschis cu partenerul tău/partenera ta cu privire la aşteptările pe care le ai şi despre temerile tale. Nu în ultimul rând, o mână de ajutor vine şi din partea unui terapeut, ca de exemplu un specialist în terapia cognitiv-comportamentală.