Sterilizarea, metoda definitivă de contracepţie. Ce presupune intervenţia realizată adesea prin laparoscopie
Pentru cuplurile care nu îşi mai doresc copii, sterilizarea chirurgicală este o opţiune, având un procent de siguranţă de aproape 100%. Intervenţia are însă şi câteva implicaţii, pe care femeile trebuie să le cunoască înainte de a o alege.
Pentru că este permanentă, sterilizarea feminină, cunoscută şi sub numele de ligatura trompelor, trebuie făcută cu discernământ. Este indicat ca femeia să se gândească foarte bine la ce implică această intervenţie şi să nu o facă de tânără.
„Singura indicaţie pentru efectuarea unei proceduri de sterilizare chirurgicală este dorinţa pacientei şi alegerea acesteia după o consiliere fermă şi o informare corectă despre alternative şi riscuri‟, menţionează dr. Dan Florin Străjean, medic medic primar obstetrică–ginecologie.
În lume, sterilizarea chirurgicală este aleasă ca metodă de contracepţie de mai mult de 220 de milioane de cupluri.
Ce implică intervenţia
Realizată adesea prin laparoscopie, sterilizarea feminină presupune blocarea sau legarea trompelor uterine. Fecundarea devine imposibilă, pentru că, în urma obturării trompelor uterine, se împiedică venirea în contact a spermatozoizilor cu ovulul. Intervenţia are o eficienţă de aproape 100%. Această manevră poate fi realizată şi după naşterea normală sau în timpul operaţiei cezariene. Este bine de ştiut că sterilizarea chirurgicală nu influenţează nici viaţa sexuală şi nici activitatea hormonală a femeii. Unele studii au arătat faptul că secundar ligaturii tubare scade riscul de cancer ovarian şi, în unele cazuri, poate ameliora tulburările menstruaţiei.
Are şi contraindicaţii
„Alegerea unei proceduri definitive de contracepţie nu este indicată persoanelor care nu au siguranţa că nu mai doresc să procreeze niciodată în viaţă. Deşi există metode ca anastomoza tubară după ligatură ori excizia unui segment tubar sau fertilizarea in vitro, succesul acestora nu este garantat şi costurile procedurilor pot reprezenta o barieră pentru multe paciente. De asemenea, metodele de ligatură tubară prezintă anumite riscuri. Unele paciente nu sunt candidate pentru procedurile de sterilizare din cauza unor patologii precum obezitate morbidă, sindrom aderenţial, alte comorbidităţi medicale care uneori contraindică efectuarea anesteziei‟, atrage atenţia dr. Dan Florin Străjean.
SFATUL SPECIALISTULUI
Dr. Dan Florin Străjean
medic primar obstetrică-ginecologie, asistent universitar, Centrul de Diagnostic şi Tratament Provita, Bucureşti
Laparoscopia este metoda cel mai frecvent utilizată pentru sterilizarea chirurgicală, având multiple avantaje: poate fi inspectată întreaga cavitate abdominală cu ajutorul unei camere, este eficientă imediat postintervenţie şi oferă posibilitatea reluării activităţilor cotidiene în cel mai scurt timp. De asemenea, aspectul estetic al cicatricilor este un alt avantaj important pentru pacientă. Metodele disponibile în prezent sunt: electrocoagularea (se practică ocluzia trompei cu ajutorul bipolarului aplicat pe cel puţin trei cm în zona istmică a trompei), dispozitive medicale (se aplică la nivelul trompelor diferite dispozitive medicale precum benzi din silicon, clipuri metalice sau din plastic) şi excizia tubară (îndepărtarea unei porţiuni sau a întregii trompe).
Laparotomia/minilaparotomie este utilizată ca metodă de sterilizare chirurgicală în special postpartum sau în cazul în care intervenţia laparoscopică este contraindicată pacientei respective. Se practică cel mai adesea odată cu operaţia cezariană. Există mai multe tehnici chirurgicale descrise (Pomeroy, Parkland, Uchida, Irving, fimbrectomie distală şi salpingectomie totală bilaterală), toate având eficienţă similară, iar alegerea lor este la latitudinea chirurgului operator.
Sterilizarea definitivă non-chirurgicală prin histeroscopie presupunea introducerea a două bobine de metal pe cale histeroscopică până la nivelul trompelor. Astfel se formează ţesut cicatricial în jurul metalului şi trompele sunt blocate. Este o metodă care nu se mai utilizează în prezent.
După procedura chirurgicală, pacienta poate fi externată în aceeaşi zi (laparoscopie sau minilaparotomie), cu refacere completă în aproximativ două – cinci zile. Atunci când ligatura tubară are loc în acelaşi timp cu operaţia cezariană nu se creşte suplimentar timpul de spitalizare.
@shutterstock
