Troiene de zăpadă, frig, mâncare greu de găsit - în sezonul rece, până şi animalelor le piere cheful de stat pe-afară. Aşa că, cine nu migrează spre locuri mai calde îşi face culcuş prin scorburi şi doarme cât e iarna de lungă.

Hibernarea este, mai degrabă, o stare de toropeală, de inactivitate dusă la extrem decât de somn. Unele animale hibernează până la 9 luni pe an. În acest timp, temperatura corpului lor scade, la fel şi funcţiile vitale, iar creierul îşi reduce activitatea. Urşii sunt printre cei mai mari somnoroşi ai planetei.

Jumătate din speciile de urs existente în lume hibernează - inclusiv ursul brun din România. Unii intră în starea de somnolenţă chiar şi o jumătate de an, timp în care rezistă fără să mănânce şi fără să bea. Dacă intri la ei în bârlog însă, se pot trezi uşor, căci starea lor este mai mult una de aţipeală decât de somn adânc. Ursoaicele chiar preferă să dea naştere puilor în timpul perioadei de hibernare. Ursul negru american, ursul negru asiatic, ursul brun şi ursul polar se pregătesc de hibernare încă din vară, intrând în bârlog mai grăsuţi cu 30%.

În ultimii ani, însă, tot mai mulţi urşi şi-au schimbat comportamentul, învăţând să caute şi să găsească de mâncare în localităţile din apropierea habitatului lor. Din ce în ce mai mulţi urşi au fost observaţi în localităţile de la munte în toiul iernii, când ar trebui să hiberneze, încurajaţi de hrana pe care o găsesc pe lângă ghenele de gunoi sau prin gospodăriile oamenilor.

Un studiu publicat anul acesta în Statele Unite arată că urşii care mănâncă hrană umană hibernează pe perioade mult mai scurte de timp, iar acest lucru le accelerează îmbătrânirea. În plus, mâncarea pentru oameni, în special cea procesată, poate fi toxică pentru animale şi le poate cauza tot felul de boli, care duc la deces. România este ţara cu cea mai numeroasă populaţie de urşi din Europa, peste 6.300 de exemplare, deci nu e de mirare că la noi sunt cele mai multe cazuri de urşi care se trezesc peste iarnă pentru a servi masa în oraş.